9:6 Dumnezeule, sunt uluit, şi mi-e ruşine, Dumnezeule, să-mi ridic faţa spre Tine. Căci fărădelegile noastre s-au înmulţit deasupra capetelor noastre, şi greşelile noastre au ajuns până la ceruri.
Mi-e ruşine. Ieremia se plânsese că, în zilele sale, cei care "săvârşesc urâciuni ... totuşi nu roşesc şi nu ştiu de ruşine" (Ieremia 6,15; 8,12). Poate că Ezra, având cuvintele acestea în minte, Îl asigură pe Dumnezeu că este profund cuprins de ruşine pentru păcatele poporului.