9:5 Apoi, în clipa jertfei de seară, m-am sculat din smerirea mea, cu hainele şi mantaua sfâşiate, am căzut în genunchi, am întins mâinile spre Domnul, Dumnezeul meu, şi am zis:
M-am sculat. Timpul jertfei era şi timpul rânduit pentru rugăciune, îndeosebi pentru o rugăciune în care mărturisirea păcatului ocupa primul loc sau o rugăciune în care se manifesta preocupare pentru naţiune ca întreg. Ezra a considerat probabil că cererile de iertare ar fi cele mai potrivite la vremea când se aducea jertfa, care reprezenta mărturisire şi iertare.
Cu hainele sfâşiate. [Mi-am sfâşiat hainele, KJV] Această a doua sfâşiere a hainelor [KJV] nu era numai un indiciu reînnoit al profunzimii întristării pe care o simţea, dar, fără îndoială, avea şi scopul să impresioneze poporul care "s-a strâns" la el (v. 4) de gravitatea situaţiei şi să-l îndemne la pocăinţă.