9:3 Când am auzit lucrul acesta, mi-am sfâşiat hainele şi mantaua, mi-am smuls părul din cap şi perii din barbă, şi am stat jos mâhnit.
Mi-am sfâşiat hainele. Sfâşierea hainelor era modul oriental obişnuit de exprimare a durerii (vezi Genesa 37,29.34; 1 Samuel 4,12; 2 Samuel 1,2; 2 Împăraţi 18,37; Iov 1,20; 2,11.12; Matei 26,65). În Babilon, de unde venea Ezra, căsătoria cu păgânii probabil că nu devenise încă ceva obişnuit. De aceea, Ezra a fost şocat când a aflat cât de mult pătrunsese acest păcat printre exilaţii reîntorşi. El şi-a exprimat sentimentele în felul tipic oriental, întâi sfâşiindu-şi veşmintele exterioare şi pe cele de dedesubt, apoi smulgându-şi perii din cap şi din barbă şi, în cele din urmă, aşezându-se jos, înmărmurit, nemişcat şi fără grai, până în momentul jertfei de seară. O astfel de manifestare de groază şi uimire era bine calculată ca să impresioneze pe cei al căror conducător spiritual devenise.
Mi-am smuls părul. Această practică nu e menţionată altundeva în Scriptură, deşi se găseşte în Apocrife (Estera apocrifă 14,2; etc.).
Mâhnit. [Înmărmurit, KJV] Compară cu Daniel 4,19; 8,27, unde este folosit acelaşi cuvânt având acelaşi sens.