9:1 După ce s-a sfârşit lucrul acesta, căpeteniile s-au apropiat de mine, şi au zis: Poporul lui Israel, preoţii şi Leviţii nu s-au despărţit de popoarele acestor ţări, şi au făcut urâciunile lor, ale Canaaniţilor, Hetiţilor, Fereziţilor, Iebusiţilor, Amoniţilor, Moabiţilor, Egiptenilor şi Amoriţilor.
După ce s-a sfârşit lucrul acesta. Trebuie să fi trecut ceva timp de la sosirea lui Ezra la Ierusalim. El a ajuns în cetate în ziua întâi a lunii a 5-a (cap. 7,9), s-a odihnit 3 zile (cap. 8,32) şi în patra zi a aceleiaşi luni a transferat tezaurul autorităţilor Templului. Numai în ziua a 17-a a lunii a 9a a fost luat în discuţie subiectul căsătoriilor mixte (cap. 10,8.9). Nu putem presupune că acţiunea a fost mult timp amânată, după ce chestiunea a ajuns la cunoştinţa lui Ezra.
Căpeteniile. E remarcabil faptul că sesizarea privind o chestiune de abatere religioasă a venit de la autorităţile civile şi nu de la cele eclesiastice ale cetăţii. Motivul pentru această situaţie neobişnuită este faptul că demnitarii religioşi ai naţiunii nu numai că au iertat practica, dar erau şi vinovaţi (v. 2). Întrucât rude apropiate de-ale lui Iosua, fostul mare preot, se căsătoriseră cu femei străine, nu e de mirare de observat că mişcarea de reformă nu a pornit de la preoţi. Când conducătorii religioşi înşişi erau implicaţi, era de înţeles că paturile inferioare trebuiau să tacă. Totuşi, prin providenţa plină de bunătate a lui Dumnezeu, se întâmplă adesea că atunci când lucrurile ajung într-un astfel de impas, iar pastorii sunt corupţi, sunt ridicaţi membri laici pentru a lua iniţiativa realizării unei reforme religioase.
Urâciunile lor. [După urâciunile lor, KJV] Protestul nu susţine că iudeii adoptaseră deja practicile idolatre ale păgânilor din jur, ci că se uneau cu aceşti vecini. Soţiile străine ale acestor iudei apostaţi introduseseră, fără îndoială, ritualuri idolatre în familiile lor.
Canaaniţilor. Menţionarea celor opt naţiuni din vechime, cu care avusese loc amestecarea, nu înseamnă neapărat că, faptic, fuseseră luate soţii din fiecare dintre cele opt grupuri amintite. E posibil ca hetiţii, fereziţii, iebusiţii şi amoriţii nici să nu mai fi existat ca grupuri etnice distincte. Căpeteniile au avut în minte restricţia din Pentateuc, cum ar fi cea din Deuteronom 7,1-4, unde sunt enumerate aceste naţiuni, şi au atras atenţia lui Ezra asupra faptului că aceste restricţii fuseseră încălcate.