7:24 Vă facem cunoscut că nu puteţi pune nici bir, nici dare, nici vamă de trecere, peste nici unul din preoţi, din Leviţi, din cântăreţi, din uşieri, din slujitorii Templului şi din slujitorii acestei Case a lui Dumnezeu.
Facem cunoscut. [Certificăm, KJV]. Comentatorii mai vechi au văzut în pluralul folosit aici, fie un plural de reverenţă, încă folosit în mod obişnuit pe atunci de către regalitate şi probabil comparabil cu editorialul "noi", fie o indicaţie că Artaxerxe se referea aici şi la fiii săi. Ambele păreri sunt însă incorecte. O înţelegere mai bună a limbii aramaice arată că subiectul participiului activ "certificăm" sau "notificăm" este nedefinit şi că expresia ar trebui tradusă în sensul pasiv "sunteţi notificaţi".
Nu puteţi pune. [Nu va fi legal să impuneţi, KJV]. Cu privire la cele trei impozite pomenite aici, vezi la cap. 4,13. Dovezi documentare relevă faptul că preoţimea egipteană a fost scutită de impozite în cea mai mari parte a istoriei (vezi la Genesa 47,22). Cu toate că nu sunt dovezi documentare care să confirme acelaşi obicei în Persia, faptul că acest privilegiu a fost acordat personalului Templului iudeu dă de înţeles că şi preoţimea persană era scutită de impozite. Nu ar fi fost posibil ca Ezra să obţină o astfel de scutire pentru preoţii poporului său dacă preoţimea persană nu s-ar fi bucurat de privilegii asemănătoare.
Faptul că politica scutirii preoţilor de la plata impozitelor îşi găseşte paralela chiar şi pe vremea perşilor se poate vedea dintr-o inscripţie grecească în care Dariu I mustră pe un anume Gadatas pentru ignorarea politicii împărăteşti cerând "tribut de la cultivatorii sacrii al lui Apolo". Şi Antioh cel Mare a acordat privilegii asemănătoare preoţimii iudaice (Iosif, Antiquities xii 3. 3).