7:15 şi să duci argintul şi aurul pe care împăratul şi sfetnicii săi l-au dăruit cu dragă inimă Dumnezeului lui Israel, a cărui locuinţă este la Ierusalim,
Argintul şi aurul. Chestiunile financiare ocupă un rol cât se poate de important în acest decret. Darurile pe care Ezra era însărcinat să le ducă la Ierusalim veneau din trei surse: împăratul şi sfetnicii lui, o colectă făcută printre prieteni neiudei din satrapia Babiloniei şi daruri de bunăvoie făcută de iudeii care locuiau în afară de Palestina (v. 16). În vremurile străvechi, transferarea sumelor mari de bani era făcută de caravane bine păzite. Căile principale de călătorie nu erau niciodată lipsite de tâlhari, şi cu cât era mai mare suma de transferat cu atât mai mare era primejdia să fie interceptată. Iosif relatează (Antiquities, xviii, 9. 1) că darurile transferat anual la Ierusalim de la Babilon pe timpul romanilor erau escortate de un mare număr de oameni înarmaţi.
A cărui locuinţă. Expresia aceasta este asemănătoare, dar nu identică, cu cea folosită de Cir în capitolul 1,2.3. Aceasta nu înseamnă neapărat că Artaxerxe Îl considera pe Dumnezeul iudeilor o divinitate locală, ci doar că amplasarea Templului Lui era la Ierusalim. Dacă un iudeu ca Ezra a fost autorul faptic al acestui decret, care a fost apoi aprobat de Artaxerxe (vezi v. 12), el a folosit fireşte
o astfel exprimare.