6:21 Copiii lui Israel, întorşi din robie, au mâncat Paştele, împreună cu toţi cei ce se depărtaseră de necurăţia neamurilor ţării şi care s-au unit cu ei ca să caute pe Domnul, Dumnezeul lui Israel.
Se depărtaseră. După ce menţionează pe exilaţii reîntorşi, Ezra vorbeşte aici despre o a doua grupă de israeliţi care ia parte la prăznuirea Paştelui. Aceştia ar putea fi unii dintre "cei mai săraci din ţară" lăsaţi de Nebucadneţar în 586 î.Hr. ca să fie "vieri şi lucrători de pământ" (2 Regi 25,12). În timpul lungilor ani de exil, când preoţii şi conducătorii religioşi erau în Babilon, aceşti oameni săraci şi ignoranţi se pare că au acceptat obiceiurile păgâneşti. Exilaţii câştigaseră o nouă experienţă religioasă în şcoala încercării sub influenţa sănătoasă a unor bărbaţi precum Daniel şi Ezechiel. În consecinţă, ei au cerut celor care nu fuseseră la Babilon să îşi schimbe viaţa pentru ca să aparţină noului stat. Unii dintre cei la care se făcea referire aici s-ar putea să fi fost străini care au acceptat din toată inima religia iudeilor şi au fost primiţi în adunarea iudeilor ca egali. Ca şi pe timpul exodului, se luaseră măsuri ca toţi cei care doreau să se alipească poporului lui Dumnezeu să facă aşa.