6:11 Şi iată porunca pe care o dau cu privire la oricine va călca porunca aceasta: să se scoată din casa lui o bârnă, s-o ridice ca să fie spânzurat pe ea, şi casa să i se prefacă într-o grămadă de gunoi.
Spânzurat. Nu spânzurarea pe care o cunoaştem noi, ci tragerea în ţeapă, o formă crudă de executare practică pe scară largă de asirieni. Multe din basoreliefurile lor prezintă oameni traşi în ţeapă, mai ales vrăjmaşi prinşi. Erau cunoscute două tipuri de tragere în ţeapă. La fiecare tip, era fixat în pământ un par cu un vârf ascuţit. Victima goală era apoi trasă în ţeapă făcând-o să treacă prin trupul lui fie de la şezut în sus, fie prin piept.
Ameninţări de felul celor pe care Dariu le ataşa decretului acesta sunt obişnuite în documentele vechi. În lumina practicii domnitorilor absolutişti din antichitate, ameninţările din acest decret nu par ieşite din comun. Oamenii care citeau decretele împărăteşti din Orientul antic erau obişnuiţi cu ele şi a erau adesea martori la executarea lor. De pildă, vestitul cod al lui Hamurabi conţine vreo 250 de imprecaţii la adresa acelora care ar schimba prevederile lui. Dariu considera că decretul lui avea nevoie de un limbaj tare. Samaritenii se dovediseră iscusiţi în arta sfidării poruncilor împărăteşti. Decretul urmărea să îi înspăimânte, prin aceasta oprindu-i să mai facă rău.