5:8 Să ştie împăratul că ne-am dus în ţinuturile lui Iuda, la Casa Dumnezeului celui mare. Ea se zideşte din pietre cioplite, şi în pereţi se pune lemn; lucrul merge repede şi izbuteşte în mâinile lor.
Casa Dumnezeului celui mare. Aceasta este o expresie remarcabilă în gura unui păgân. Perşii erau monoteişti, şi fără îndoială că monoteismul iudeilor a fost apreciat de ei ca fiind o religie asemănătoare cu a lor. Aceasta ar putea explica parţial de ce împăraţii şi slujbaşii persani aveau, în mare vorbind, o atitudine de simpatie şi bunăvoinţă faţă de iudei, în general, şi faţă de dorinţele şi aspiraţiile lor.
Pietre cioplite. [Pietre mari, KJV] Literal, "pietre de cilindrare", indicând pietre mărime corespunzătoare astfel încât fie nevoie de un tăvălug pentru ca să fie mişcate din loc. Popoare antice foloseau pietre de mărime uriaşă pentru temple şi pentru clădiri publice. Astfel de pietre pot fi văzute în temple egiptene, ca de pildă acelea de la Karnak sau în clădiri mai târzii, ca de pildă templul roman de la Baalbek sau suprastructura de pe mormântul lui Avraam de la Hebron.
În pereţi se pune lemn. O referire la metoda arhitecturală antică de a pune în perete un rând de scânduri la fiecare trei rânduri de pietre. Decretul lui Cir a menţionat în mod expres procedeul acesta (cap. 6,4), iar iudeii au respectat minuţios ordinul. Metoda de construire a zidurile alternând un rând de scânduri cu trei rânduri de pietre este menţionată prima dată în legătură cu Templul lui Solomon (1 Regi 7,12). În timpul săpăturilor efectuate la Megido a fost scoasă la suprafaţă o clădire publică care prezenta amănuntul acesta arhitectural, lemnul folosit fiind cedrul. Singurele locuri unde s-a mai observat practica aceasta sunt Carchemiş, o cetate hitită, şi vechiul Alalakh în Siria de Nord. Poate că iudeii mai bătrâni care văzuseră Templul lui Solomon cu rânduri de lemn în pereţi au dorit să vadă noul Templu clădit la fel şi de aceea au făcut o cerere corespunzătoare la Cir. Aceasta pare să fie singura explicaţie plauzibilă pentru această prevedere din decretul oficial, deoarece nu era deprinderea perşilor sau a oricărei alte naţiuni din vremea aceea de a construi pereţii în felul acesta, atât cât se cunoaşte în prezent.