5:1 Prorocii: Hagai, prorocul, şi Zaharia, fiul lui Ido, au prorocit Iudeilor care erau în Iuda şi la Ierusalim, în Numele Dumnezeului lui Israel.
Proorocii. [Atunci proorocii, KJV]. Aceasta este prima menţionare a lucrării profeţilor printre iudei, după întoarcerea lor din exil. Se pare că profeţia nu şi-a făcut auzită vocea timp de aproape 16 ani, din "anul al treilea al lui Cir", când Daniel a rostit ultima lui solie (Daniel 10,1). Acum ea a reapărut. Întrucât avem chiar scrierile celor doi profeţi menţionaţi aici, Hagai şi Zaharia, cunoaştem foarte bine cum au contribuit ei prin încurajare şi călăuzire la reluarea lucrului la Templu. Este evident din cuvintele lor că îndelunga amânare a împlinirii speranţelor lor arzătoare de rezidire a Templului avusese un efect nefavorabil asupra poporului. Deoarece stăruinţele lor evlavioase de a fi plăcuţi lui Dumnezeu şi de a reface Templul şi serviciile lui au stârnit împotrivire, ei au îngăduit ca entuziasmul lor să se stingă. Dorinţa egoistă de a fi mângâiaţi a luat locul zelului pentru onoarea lui Dumnezeu.
În loc să pândească un prilej de a începe din nou lucrul şi de a se folosi de el, poporul a acceptat ideea amânării zicând: "N-a venit încă vremea pentru zidirea din nou a Casei Domnului" (Hagai 1,2). Lăsând deoparte ideea de a continua lucrul cu hotărâre, ei şi-au canalizat eforturile urmărind scopuri practice de a-şi întemeia case confortabile (Hagai 1,4.9). Rezultatul acestei complaceri a constat din pedepse divine: recolte slabe, dificultăţi economice (Hagai 1,6.9-11) şi o mare nesiguranţă politică (Zaharia 1,12-2,9). Poporul n-a recunoscut în aceste stările semnele neplăcerii lui Dumnezeu. De aceea, agenţi omeneşti au fost chemaţi de Dumnezeu ca să arate poporului semnificaţia împrejurărilor în care se găseau şi să le inspire un nou zel.
Hagai, proorocul. Despre el nu se ştie, cu excepţia numelui şi a lucrării lui în decursul a foarte puţine luni, în timpul acesta extrem de critic. Numele, care apare ocazional în istoria israelită timpurie, apare mult mai des în perioada de după exil. Unsprezece diferiţi iudei menţionaţi în documente aramaice din secolul al V-lea de la Elefantina purtau numele acesta, care a fost găsit şi în documente descoperite în urma săpăturilor în Palestina. Probabil că numele era ajunsese să fie preferat datorită faimei pe care o obţinuse profetul Hagai ca rezultat al succesului lucrării lui.
Zaharia, fiul lui Ido. Întrucât, în uzanţa ebraică, cuvântul "fiu" este folosit şi în sensul de nepot, nu este greşit a-l numi pe Zaharia fiul lui Ido, deşi de fapt era nepotul lui (Zaharia 1,1; vezi la 1 Cronici 6, 13.14). Tatăl lui Zaharia fie fusese mai puţin important decât bunicul său, fie murise de timpuriu, iar ca urmare Zaharia fusese probabil crescut în casa bunicului său.
Au proorocit. Profeţia nu consta mai ales în a face preziceri, aşa cum de obicei, dar necorespunzător este înţeles cuvântul. Cele mai multe solii profetice au fost îndemnuri sau învăţături. Cei care dădeau aceste solii erau numiţi profeţi datorită faptului că vorbeau ca răspuns la îndemnul lui Dumnezeu, şi tot ceea ce rosteau ei ca rezultat al acestei iluminări divine era numit profetizare.