4:3 Dar Zorobabel, Iosua, şi ceilalţi capi ai familiilor lui Israel, le-au răspuns: Nu se cuvine să zidiţi împreună cu noi Casa Dumnezeului nostru; ci noi singuri o vom zidi Domnului, Dumnezeului lui Israel, cum ne-a poruncit împăratul Cir, împăratul Perşilor.
Nu se cuvine. [Nu aveţi nimic de a face, KJV]. Din trista experienţă a exilului babilonian, un lucru îl învăţaseră iudeii bine: să se opună unirii cu idolatrii indiferent de lucrare. Necredincioşia faţă de Dumnezeu venise în urma legăturilor nesfinte pe care iudeii le făcuseră înainte de exil cu alte naţiuni, iar rezultatul unei astfel de purtări fusese ruşine şi dezastru. De aceea, iudeii se hotărâseră să nu mai cadă din nou în greşeala aceea, un legământ pe care, cu puţine excepţii, iudeii de după exil l-au respectat cu stricteţe. Dacă au făcut ceva, este că au mers la extrema cealaltă.
Ruperea legăturilor cu samaritenii cu acea ocazie s-a dovedit definitivă. Rezultatul a fost ură, aversiune şi dispreţ reciproc, care au continuat de-a lungul veacurilor (vezi Luca 9,52-54; Ioan 4,9).