3:8 În al doilea an de la venirea lor la Casa lui Dumnezeu la Ierusalim, în luna a doua, Zorobabel, fiul lui Şealtiel, Iosua, fiul lui Ioţadac, cu ceilalţi fraţi ai lor, preoţi şi Leviţi, şi toţi cei ce se întorseseră din robie la Ierusalim, s-au pus pe lucru şi au însărcinat pe Leviţii de la douăzeci de ani în sus să vegheze asupra lucrărilor Casei Domnului.
Al doilea an. Dacă anul revenirii iudeilor a fost 536 î.Hr. (vezi la cap. 1,1), luna a doua a anului al doilea ar fi căzut în primăvara anului 535 î.Hr. Lunile erau numărate începând cu Nisan, luna întâi a anului eclesiastic, chiar dacă lunile astfel numite se refereau la calendarul civil, care începea toamna, cu Tişri, luna a 7-a (vezi vol. II, p. 108). Expresia "de la venirea lor la Casa lui Dumnezeu" arată clar că se are în vedere al doilea an al întoarcerii lor şi nu al doilea an al domniei lui Cir, cum au considerat unii comentatori.
Luna a doua. Numită Iyyar în calendarul postexilic. Unii comentatori gândesc că luna aceasta a fost aleasă pentru începerea lucrărilor de clădire pentru a coincide cu data aleasă de Solomon pentru începerea înălţării primului Templu (1 Regi 6,1).
Zorobabel. În v. 2, Iosua, marele preot, este menţionat înaintea guvernatorului Zorobabel, deoarece referirea se face la o chestiune strict eclesiastică, în care marele preot avea în mod natural prima răspundere. În legătură cu reclădirea Templului, Zorobabel, care reprezenta autoritatea de stat, este menţionat primul. El era reprezentantul oficial al împăratului persan, care dăduse decretul de reclădire a Templului; prin urmare, erau privilegiul şi datoria lui de a răspundă de măsurile ce trebuie să fie luate pentru aducerea la îndeplinire a decretului.
Au însărcinat pe Leviţi. Puţinii leviţi care se întorseseră (vezi la cap. 2,40) au fost numiţi de guvernator să supravegheze pe lucrătorii folosiţi la reconstruirea Templului.
De la douăzeci de ani. În conformitate cu un obicei care exista cel puţin de pe vremea lui David, şi anume că leviţii puteau sluji numai după ce împlineau vârsta de 20 ani (1 Cronici 23,24.27; 2 Cronici 31,17). Pe vremea lui Moise, nu li se îngăduia să slujească decât după ce împlineau la 25 ani (Numeri 8,24).
Să vegheze. Adică "să supravegheze" sau "să aibă supravegherea".