3:1 Când a venit luna a şaptea, copiii lui Israel erau în cetăţile lor. Atunci poporul s-a strâns ca un singur om la Ierusalim.
Luna a şaptea. La scurt timp după sosirea lor în Palestina, probabil în vara anului 536 î.Hr., exilaţii de curând întorşi s-au adunat la Ierusalim pentru a inaugura noul serviciu la Templu. Adunarea aceasta a avut loc la sfârşitul lunii a 6-a, aşa cum arată o comparaţie a v. 1 cu v. 6. Luna a 7-a (Tişri) era una dintre lunile cele mai sfinte ale întregului an religios iudaic. Ziua întâi a acelei luni era ziua Anului Nou a calendarului civil (vezi vol. II, p. 110). Luna începea cu numărarea trâmbiţelor şi cu o adunare sfântă (Levitic 23,24; vezi vol. II, p. 106). Zece zile mai târziu venea solemna zi a Ispăşirii (Levitic 23,27), urmată aproape imediat de Sărbătoarea Corturilor, între 15 şi 22 ale aceleiaşi luni (Levitic 23,34-36).
Poporul s-a strâns. Poporul era pregătit să rămână pe loc destul timp pentru a celebra Sărbătoarea Corturilor (v. 4), una dintre cele trei mari sărbători pe care fiecare iudeu era obligat să le respecte la Ierusalim (Exod 23,14; Levitic 23,2; Deuteronom 16,16).