3:11 Cântau, mărind şi lăudând pe Domnul prin aceste cuvinte: Căci este bun, căci îndurarea Lui pentru Israel ţine în veac! Şi tot poporul scotea mari strigăte de bucurie, lăudând pe Domnul, pentru că puneau temeliile Casei Domnului.
Cântau. [Cântau laolaltă după cete, KJV]. Sau "cântau răspunzând" (RSV), literal "ei răspundeau [unul altuia]". Corul era împărţit în două cete care cântau alternativ sau antifonic.
Scotea mari strigăte. Ocaziile de bucurie şi de biruinţă erau totdeauna caracterizate prin strigăte, dar rareori acestea sunt menţionate în legătură cu ocaziile religioase. O astfel de ocazie excepţională a fost atunci când chivotul legământului a fost dus în tabăra israelită, aproape de Afec (1 Samuel 4,5), o alta când David l-a adus de la Chiriat-Iearim la Ierusalim (2 Samuel 6,15). Strigătul însoţit de pioşenie este menţionat şi în Psalm 47,5 şi Zaharia 4,7.