Printable ModeEzra, 3
|
3:1 Când a venit luna a şaptea, copiii lui Israel erau în cetăţile lor. Atunci poporul s-a strâns ca un singur om la Ierusalim. Luna a şaptea. La scurt timp după sosirea lor în Palestina, probabil în vara anului 536 î.Hr., exilaţii de curând întorşi s-au adunat la Ierusalim pentru a inaugura noul serviciu la Templu. Adunarea aceasta a avut loc la sfârşitul lunii a 6-a, aşa cum arată o comparaţie a v. 1 cu v. 6. Luna a 7-a (Tişri) era una dintre lunile cele mai sfinte ale întregului an religios iudaic. Ziua întâi a acelei luni era ziua Anului Nou a calendarului civil (vezi vol. II, p. 110). Luna începea cu numărarea trâmbiţelor şi cu o adunare sfântă (Levitic 23,24; vezi vol. II, p. 106). Zece zile mai târziu venea solemna zi a Ispăşirii (Levitic 23,27), urmată aproape imediat de Sărbătoarea Corturilor, între 15 şi 22 ale aceleiaşi luni (Levitic 23,34-36). Poporul s-a strâns. Poporul era pregătit să rămână pe loc destul timp pentru a celebra Sărbătoarea Corturilor (v. 4), una dintre cele trei mari sărbători pe care fiecare iudeu era obligat să le respecte la Ierusalim (Exod 23,14; Levitic 23,2; Deuteronom 16,16). 3:2 Iosua, fiul lui Ioţadac, cu fraţii săi preoţii şi Zorobabel, fiul lui Şealtiel, cu fraţii săi, s-au sculat şi au zidit altarul Dumnezeului lui Israel, ca să aducă pe el arderi de tot, după cum este scris în Legea lui Moise, omul lui Dumnezeu. Iosua. Cu privire la Iosua şi Zorobabel, vezi la cap. 2,2. Au zidit altarul. Vechiul loc al Templului trebuie să fi fost cercetat şi să se fi determinat unde fusese amplasat la origini altarul arderilor de tot. Pe locul acela sacru s-a zidit noul altar. Altarul era centrul cultului iudaic, şi slujbele nu puteau fi făcute fără el. Altarul trebuie să fi fost încheiat în ultima zi a lunii a şasea (vezi v. 6). Cum este scris. Sub conducerea unor bărbaţi ca Daniel şi Ezechiel, exilaţii se hotărâseră să se închine din nou lui Dumnezeu conform voinţei Sale exprimate şi să nu cadă iarăşi în plasa păcatelor nepăsării şi idolatriei, din cauza cărora ei şi părinţii lor suferiseră atât de mult. Se face aici probabil referire la Levitic 17,2-6 şi Deuteronom 12,5-7, unde Dumnezeu porunceşte israeliţilor în mod explicit să-şi aducă jertfele numai pe locul pe care El urma să-l aleagă în scopul acesta. Locul acela era Ierusalimul (1 Regi 9,3). 3:3 Au aşezat din nou altarul pe temeliile lui, măcar că au avut să se teamă de popoarele ţării, şi au adus arderi de tot Domnului, arderile de tot de dimineaţă şi de seară. Temeliile lui. Mai degrabă "pe locul lui" (RSV), lucru care înseamnă că altarul a fost ridicat exact pe locul unde stătuse altarul arderilor de tot al lui Solomon. Au avut să se teamă. Cu toate că poporul se întorsese doar de curând din Babilonia, deja simţiseră ostilitatea vecinilor lor, care erau foarte supăraţi că iudeii se înapoiaseră acum în patria lor. Este posibil ca popoarele de primprejur să fi ocupat unele părţi din Iudea în timpul exilului, şi acum li se cerea să le înapoieze proprietarilor lor de drept. Natural, ei au privit cu neîncredere pe iudei, care au arătat clar că de aici înainte nu vor tolera nici un alt cult în afară de cel al lui Iehova. Poate că ostilitatea aceasta se manifestase deja prin ameninţări. De aceea, exilaţii s-au adunat la Ierusalim stăpâniţi de teamă. Cu toate că aveau permisiunea de la Cir să construiască atât altarul, cât şi Templul, nu era prea sigur că lucrul acesta putea fi făcut fără să întâmpine o opoziţie serioasă din partea popoarelor învecinate. Doar de curând ajunsese Cir în posesia acestor ţinuturi, care aparţinuseră Imperiului babilonian, şi este posibil ca el să fi exercitat asupra lor doar un aşa-zis control. Arderi de tot. Aşa cum cerea legea (Exod 29,38.39; Numeri 28,3.4). 3:4 Au prăznuit sărbătoarea corturilor, cum este scris, şi au adus zi de zi arderi de tot, după numărul poruncit pentru fiecare zi. Sărbătoarea corturilor. Cerinţele cu privire la sărbători din Levitic 23,33-42 au fost respectate cu grijă. De data asta locuirea în corturi sau colibe avea un înţeles propriu. Sărbătoarea fusese înfiinţată ca amintire a celor 40 de ani de pribegie în pustie. Din nou poporul lui Dumnezeu fusese adus înapoi în patria lui dintr-o ţară străină, unde fusese în exil. Din nou copiii lui Israel locuiau în corturi, până când aveau să-şi construiască locuinţe stabile. Zi de zi arderi de tot. [Arderi de tot zilnice, KJV]. Jertfele acestea nu sunt cele amintite în versetele 3 şi 5, ci aparţineau Sărbătorii corturilor. Rânduielile cu privire la ele se găsesc în Numeri 29,12-40. Toate indicaţiile impuse acolo erau împlinite acum cu grijă, cum se poate deduce din raportul dat aici cu privire la sărbătorire. 3:5 După aceea au adus arderea de tot necurmată, arderile de tot pentru fiecare lună nouă şi pentru toate sărbătorile închinate Domnului, afară de cele pe care le aducea fiecare, ca daruri de bună voie Domnului. Arderea de tot necurmată. Aceasta era fără îndoială jertfa zilnică de dimineaţă şi de seară. (Exod 29,38-42; Numeri 28,3-6). Pentru fiecare lună nouă. [şi ale lunilor noi, KJV]. Literal "şi acelea ale lunilor noi". Expresia din KJV dă impresia că jertfele arderii necurmate aparţineau Sărbătorii lunii noi şi celorlalte sărbători fixate, dar nu acesta este înţelesul textului ebraic. Indicaţiile pentru sărbătoarea lunii noi se găsesc în Numeri 28,11-15. Sărbătorile închinate. Vezi la Levitic 23,2. Acestea erau celelalte sărbători, precum Paştele, Sărbătoarea săptămânilor şi Ziua ispăşirii. Daruri de bunăvoie. A fost de asemenea instituită din nou deprinderea de a aduce daruri de bunăvoie (vezi Levitic 1-3). În felul acesta s-au luat măsuri cu privire la tot ceea ce era cel mai important în practica ritualului religios iudaic, cu toate că Templul însuşi nu era deocamdată construit. 3:6 Din cea dintâi zi a lunii a şaptea, au început să aducă Domnului arderi de tot. Însă temeliile Templului Domnului nu erau încă puse. Lunii a şaptea. Vezi la v. 1. 3:7 Au dat argint cioplitorilor de piatră şi tâmplarilor, şi merinde, băuturi şi untdelemn Sidonienilor şi Tirienilor, ca să aducă pe mare până la Iafo lemne de cedru din Liban, după învoirea dată de Cir, împăratul Perşilor. Au dat argint. În cursul adunării festive au fost purtate discuţii cu privire la reclădirea Templului şi au fost încheiate contracte cu meseriaşi pregătiţi să execute planurile făcute acolo. Mulţi dintre exilaţi fuseseră fără îndoială folosiţi de către babilonieni la clădirea palatelor, a templelor şi a fortificaţiilor lor. În timpul exilului, îndeosebi sub Nebucadneţar, Babilonul fusese martorul unor activităţi uluitoare, aşa cum au arătat săpăturile făcute acolo. Iscusinţa profesională însuşită în Babilon s-a dovedit acum de mare folos, iar Zorobabel i-a pus pe zidari şi pe dulgheri să îndeplinească sarcinile lor, plătindu-le regulat salarii în bani. Merinde. [carne, KJV]. Literal "hrană". Sidonienilor. Cumpărarea de cedri din munţii Liban a fost făcută prin contract cu sidonienii şi tirienii, prin compensare în natură. Fenicia era o fâşie îngustă de pământ de coastă şi era nevoită să importe alimente (vezi Fapte 12,20; vezi şi vol. II, p.68). Solomon plătise materialele primite de la Hiram din Tir cu grâu, orz, vin şi untdelemn (2 Cronici 2,15), şi o înţelegere asemănătoare a făcut acum Zorobabel. Din timpurile cele mai vechi, ţinuturile Libanului furnizaseră lemn de cedru pentru construirea de palate, temple şi alte clădiri publice tuturor ţărilor civilizate ale Orientului Apropiat. Faptul că sidonienii sunt menţionaţi înainte de tirieni corespunde situaţiei politice de fapt sub stăpânirea persană. Herodot (vii. 96, 98; viii. 67) susţine că pe timpul lui Xerxe, regele Sidonului avea un rang mai înalt decât regele Tirului. Situaţia aceasta exista probabil dinainte de timpul lui Xerxe şi se datora asediului prelungit al Tirului de către Nebucadneţar. Rezultatul a fost o slăbire importantă a forţei economice şi a prestigiului Tirului. Sidonul a profitat de situaţia aceasta şi ulterior a preluat conducerea statelor-cetăţi feniciene (vezi vol. II, p. 69). După învoirea. Pare să fie vorba un dar special de lemn fenician făcut de Cir. Cu toate că în afară de observaţia aceasta n-avem o altă dovadă scrisă cu privire la un astfel de dar, prevederea făcută în decretul oficial, aşa cum a fost găsit mai târziu la Ecbatana, ca cheltuielile cu Templul să fie achitate din fondurile împărăteşti, pare să fi inclus cumpărarea de material de construcţie din bani publici. Alimentele, băuturile şi untdelemnul trebuie să fi fost procurate de administraţia persană, deoarece iudeii de curând sosiţi n-ar fi avut hrană îndestulătoare nici pentru propriile lor nevoi, în ţara pe jumătate pustie în care veniseră. 3:8 În al doilea an de la venirea lor la Casa lui Dumnezeu la Ierusalim, în luna a doua, Zorobabel, fiul lui Şealtiel, Iosua, fiul lui Ioţadac, cu ceilalţi fraţi ai lor, preoţi şi Leviţi, şi toţi cei ce se întorseseră din robie la Ierusalim, s-au pus pe lucru şi au însărcinat pe Leviţii de la douăzeci de ani în sus să vegheze asupra lucrărilor Casei Domnului. Al doilea an. Dacă anul revenirii iudeilor a fost 536 î.Hr. (vezi la cap. 1,1), luna a doua a anului al doilea ar fi căzut în primăvara anului 535 î.Hr. Lunile erau numărate începând cu Nisan, luna întâi a anului eclesiastic, chiar dacă lunile astfel numite se refereau la calendarul civil, care începea toamna, cu Tişri, luna a 7-a (vezi vol. II, p. 108). Expresia "de la venirea lor la Casa lui Dumnezeu" arată clar că se are în vedere al doilea an al întoarcerii lor şi nu al doilea an al domniei lui Cir, cum au considerat unii comentatori. Luna a doua. Numită Iyyar în calendarul postexilic. Unii comentatori gândesc că luna aceasta a fost aleasă pentru începerea lucrărilor de clădire pentru a coincide cu data aleasă de Solomon pentru începerea înălţării primului Templu (1 Regi 6,1). Zorobabel. În v. 2, Iosua, marele preot, este menţionat înaintea guvernatorului Zorobabel, deoarece referirea se face la o chestiune strict eclesiastică, în care marele preot avea în mod natural prima răspundere. În legătură cu reclădirea Templului, Zorobabel, care reprezenta autoritatea de stat, este menţionat primul. El era reprezentantul oficial al împăratului persan, care dăduse decretul de reclădire a Templului; prin urmare, erau privilegiul şi datoria lui de a răspundă de măsurile ce trebuie să fie luate pentru aducerea la îndeplinire a decretului. Au însărcinat pe Leviţi. Puţinii leviţi care se întorseseră (vezi la cap. 2,40) au fost numiţi de guvernator să supravegheze pe lucrătorii folosiţi la reconstruirea Templului. De la douăzeci de ani. În conformitate cu un obicei care exista cel puţin de pe vremea lui David, şi anume că leviţii puteau sluji numai după ce împlineau vârsta de 20 ani (1 Cronici 23,24.27; 2 Cronici 31,17). Pe vremea lui Moise, nu li se îngăduia să slujească decât după ce împlineau la 25 ani (Numeri 8,24). Să vegheze. Adică "să supravegheze" sau "să aibă supravegherea". 3:9 Şi Iosua, cu fiii şi fraţii săi, Cadmiel, cu fiii săi, fiii lui Iuda, fiii lui Henadad, cu fiii şi fraţii lor Leviţii, s-au pregătit toţi, ca un om, să vegheze asupra celor ce lucrau la casa lui Dumnezeu. Iosua. Supravegherea lucrării o aveau trei grupe, probabil aranjate în conformitate cu populaţia noii provincii Iudea. Iosua era căpetenia preoţiei. Cadmiel era reprezentantul seminţiei lui Iuda şi Hanadad era pe cât se pare conducătorul rangului inferior al personalului Templului. 3:10 Când au pus lucrătorii temeliile Templului Domnului, au aşezat pe preoţi în veşminte, cu trâmbiţe, şi pe Leviţi, fiii lui Asaf, cu chimvale, ca să laude pe Domnul, după rânduiala lui David, împăratul lui Israel. Preoţi în veşminte. Veşmintele preoţeşti pe care poporul le oferise de curând (cap. 2, 69) erau destinate "spre cinste şi podoabă", potrivit legii mozaice (Exod 28,40). Cu trâmbiţe. Sunatul din trâmbiţe era o prerogativă preoţească (Numeri 10,8; 31,6; Iosua 6,4; 1 Cronici 15,24; 16,6; 2 Cronici 5,12), în timp ce chimvalele erau instrumente muzicale întrebuinţate de leviţi (1 Cronici 15,16.19; 16,5; 2 Cronici 5,12.13; 29,25). După rânduiala lui David. Rânduiala aceasta este dată în 1 Cronici 15,16-24. Totuşi, serviciul muzical al lui Zorobabel nu a fost la înălţimea "rânduielii lui David" întrucât nu cuprindea diferite instrumente, care constituiau o parte esenţială a sistemului instituit de David. Pe cât se pare, instruirea muzicală a leviţilor fusese neglijată pe timpul exilului (vezi Psalm 137,2-4). 3:11 Cântau, mărind şi lăudând pe Domnul prin aceste cuvinte: Căci este bun, căci îndurarea Lui pentru Israel ţine în veac! Şi tot poporul scotea mari strigăte de bucurie, lăudând pe Domnul, pentru că puneau temeliile Casei Domnului. Cântau. [Cântau laolaltă după cete, KJV]. Sau "cântau răspunzând" (RSV), literal "ei răspundeau [unul altuia]". Corul era împărţit în două cete care cântau alternativ sau antifonic. Scotea mari strigăte. Ocaziile de bucurie şi de biruinţă erau totdeauna caracterizate prin strigăte, dar rareori acestea sunt menţionate în legătură cu ocaziile religioase. O astfel de ocazie excepţională a fost atunci când chivotul legământului a fost dus în tabăra israelită, aproape de Afec (1 Samuel 4,5), o alta când David l-a adus de la Chiriat-Iearim la Ierusalim (2 Samuel 6,15). Strigătul însoţit de pioşenie este menţionat şi în Psalm 47,5 şi Zaharia 4,7. 3:12 Dar mulţi din preoţi şi Leviţi, şi din capii de familii mai în vârstă, care văzuseră casa dintâi, plângeau tare, când se puneau sub ochii lor temeliile casei acesteia. Mulţi alţii îşi arătau bucuria prin strigăte, În vârstă. Trecuseră doar 50 de ani de când Templul lui Solomon fusese distrus (586 î.Hr.) şi 70 de ani de prima luare de captivi, de aceea erau prezenţi "mulţi" bărbaţi în vârstă care-l văzuseră în tinereţea sau copilăria lor şi care îşi aminteau în culori vii grandoarea şi gloria lui. Ei nu s-au putut abţine să nu plângă atunci când s-au gândit la planurile modeste de rezidire a Templului. Era o "zi a începuturilor [lucrurilor] slabe [mici]" (Zaharia 4,10), şi casa cea nouă, în comparaţie cu cea veche, părea să fie "o nimica" (Hagai 2,3). Solomon fusese capabil să folosească lucrătorii cei mai buni ai propriei sale ţări, care se întindea de la hotarul Egiptului până la Eufrat, şi iscusinţa celor din ţările învecinate, precum cea a tirienilor. Zorobabel urma să se sprijine pe proprii săi supuşi, puţinii cetăţeni ai micii provincii Iudea. 3:13 aşa încât nu se putea deosebi glasul strigătelor de bucurie de glasul plânsetelor poporului; căci poporul scotea mari strigăte, al căror sunet se auzea de departe. Glasul plânsetelor. În Orient, plânsul nu este tăcut, ci însoţit de ţipete pătrunzătoare. COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 1-6 PK 560 11.12 � PK 563 12 � GC 23 12.13 � PK 564 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version: