2:64 Toată adunarea era de patruzeci şi două de mii trei sute şaizeci de inşi,
Toată adunarea. Suma totală a cifrelor date în versetele precedente este de 29.818, în timp ce numărul total al exilaţilor care s-au întors este dat ca fiind 42.360. Astfel, este evident că, în afara celor enumeraţi mai sus, trebuie să fi existat şi alţi 12.542. Întrucât numărul de 12.542 este prea mare pentru cele trei familii de preoţi ale căror număr nu este dat (vezi la v. 61), sugestia că acestea erau femei trebuie să fie considerată ca o soluţie posibilă a problemei. Numărul lor relativ mic - în comparaţie cu numărul bărbaţilor care s-au întors - poate fi explicat admiţând că mulţi şi-au lăsat familiile la rudele lor din Babilonia, până când au putut avea locuinţe pentru acestea în Palestina. Probabil că femeile urmau să vină la soţii lor într-o caravană, de îndată ce situaţia din Palestina ar fi făcut călătoria recomandabilă. Întrucât, în versetele următoare, sunt adăugaţi roabele şi robii, cântăreţele, precum şi cântăreţii, pare sigur că soţiile cetăţenilor liberi nu au fost trecute cu vederea. Prin urmare, trebuie să înţelegem cele 42.360 de persoane trecute pe listă ca reprezentând numărul total de cetăţeni care s-au întors, bărbaţi, femei şi personal eclesiastic.