2:40 Leviţi: fiii lui Iosua şi Cadmiel, din fiii lui Hodavia, şaptezeci şi patru.
Leviţii. E surprinzător de observat că dintre categoriile eclesiastice inferioare s-au întors atât de puţini, doar 74 de leviţi, 128 de cântăreţi, 139 de uşieri, 392 de alţi slujitori ai Templului, un total de 733 de oameni în comparaţie cu peste 4.000 de preoţi care s-au întors din exil.
Din istoria regatului lui Iuda cunoaştem că slujba la Templu nu şi-a păstrat mereu caracterul sacru şi că mulţi din slujitorii Templului aveau legături cu cultul păgân al înălţimilor (vezi la Judecători 5,18) care fuseseră înfiinţate pretutindeni prin ţară. Toate acestea au fost nimicite de Iosia ca parte a lucrării lui de reformă (2 Regi 23,5.8.13), iar preoţii lor, aduşi la Ierusalim. Dar li se refuzase un loc în sanctuar şi la altarul Templului şi, pe cât se pare, li s-a permis să îndeplinească doar cele mai de rând munci (vezi la 2 Regi 23,9).
Ezechiel se referă la purtarea rea a personalului Templului de dinainte de exil, dar preoţii din neamul lui Ţadoc se pare că s-au păstrat relativ neatinşi de idolatrie. În serviciul la Templului care ia fost arătat lui Ezechiel în viziune, aceştia urmau să slujească în calitate de preoţi. Fraţilor lor levitici urma să li se îngăduie să îndeplinească doar munci de rând în Templul cel nou. Astfel, leviţii nu se puteau aştepta la locuri de cinste. De aceea, cei mai mulţi dintre ei au preferat probabil să rămână în exil.
Un alt motiv posibil pentru micul număr de leviţi care s-au întors ar fi faptul că relativ puţini dintre ei fuseseră luaţi în exil. La început, Nebucadneţar a deportat doar slujbaşii superiori, nobilimea şi forţele armate. Leviţii nu aparţineau nici uneia dintre categoriile acestea - cel puţin pe vremea lui Iosua -şi prin urmare se poate să nu fi fost deportaţi în număr aşa de mare precum preoţii. Dacă numai puţini leviţi erau în exil, numărul celor care se întorceau urma să fie la fel de mic.