2:2 Au plecat cu Zorobabel, Iosua, Neemia, Seraia, Reelaia, Mardoheu, Bilşan, Mispar, Bigvai, Rehum, Baana. Numărul bărbaţilor din poporul lui Israel:
Zorobabel. Conducătorul politic al exilaţilor care se întorceau. În cap. 3,2 şi în alt loc el este numit fiul lui Şealtiel. Totuşi în 1 Cronici 3,19 el este enumerat printre fiii lui Pedaia, un frate al lui Şealtiel. Această nepotrivire aparentă poate fi explicată admiţând o căsătorie de levirat (vezi la Deuteronom 25,5-10) între văduva fără copii a lui Şealtiel şi fratele său Pedaia, al cărui prim copil dintr-o astfel de căsătorie ar fi fost considerat moştenitor al lui Şealtiel (vezi la Matei 1,12). Zorobabel, chiar dacă este fiul lui Pedaia, este numit fiul lui Şealtiel în cea mai mare parte dintre pasajele care se referă la el. Faptul că în singurul loc unde Zorobabel este numit fiul lui Pedaia, Şealtiel apare fără copii, deşi mai mare ca fratele său Pedaia, sprijină teoria unei căsătorii de levirat.
Hagai (cap. 1,1) vorbeşte despre Zorobabel, un nepot al regelui Ioiachin, ca guvernator al lui Iuda. În felul acesta, Cir l-a numit pe urmaşul unui fost rege al lui Iuda să cârmuiască în numele împăratului persan, o alegere cu care Cir considera că i-a mulţumit pe iudei. El se aştepta ca aceştia, în mod natural, să fie mai dispuşi să-l slujească pe unii dintre proprii lor prinţi decât pe un străin.
Iosua. Yeshua' este forma aramaică a numelui ebraic care de obicei se traduce prin "Iosua".
Acest Iosua a fost conducătorul spiritual al exilaţilor care s-au întors, "marele preot" din Hagai 1,1 şi Zaharia 3,1. La el se face referire şi în Ezra 3,2; Neemia 12,1 etc. Acesta era un urmaş direct din Aaron prin tatăl său, Ioţadac, mare preot pe vremea captivităţii lui Nebucadneţar (1 Cronici 6,3-15; Ezra 3,2). Iosua s-a născut probabil în exil, întrucât a trăit să vadă terminarea construirii Templului, la 20 de ani după revenirea la Ierusalim.
Astfel, doi bărbaţi din vechea nobilime iudaică au fost în fruntea reabilitării lui Iuda, unul, urmaş al vechii casa domnitoare, în calitate de conducător politic numit şi celălalt, un fiu al ultimului mare preot dinainte de robie, în calitate de conducător spiritual. S-ar putea ca numele lor să fi fost sugerate lui Cir de un sfetnic de încredere, ca de pildă Daniel, şi fără îndoială că ambii au fost aleşi datorită caracterului lor curat şi pentru că se bucurau de încrederea poporului lor.
Neemia. Slujba celorlalţi zece conducători aici enumeraţi este necunoscută, întrucât numele lor nu mai apare decât în lista copie din Neemia 7. Se poate ca ei să fi fost bătrânii amintiţi adesea în pasaje ulterioare (vezi cap. 5,5.9 etc.).
Numărul bărbaţilor. Lista următoare de exilaţi arată importanţa pe care iudeii o dădeau listelor de strămoşi. Deşi transportaţi în Babilonia în cele mai mizerabile condiţii ce se puteau imagina, se pare că mulţi au izbutit să-şi păstreze documentele genealogice. Unii, totuşi, nu au reuşit la fel de bine şi nu şi-au putut dovedi originile (v. 59).
Numărul persoanelor din diferitele grupe de familii indicat aici diferă uşor de acela al unei listă duplicat pe care Neemia a folosit-o după aproximativ un secol ca să-l ajute la recolonizarea Ierusalimului. Dintre cele 42 de cifre date de Ezra (v. 3-60) 18 diferă de cifrele corespunzătoare din Neemia 7. Deosebirile sunt mici şi pot fi explicate dacă se admite că listele au fost alcătuite la momente diferite şi că într-un interval de timp numărul populaţiei variază datorită morţilor şi naşterilor sau altor cauze.