10:2 Atunci Şecania, fiul lui Iehiel, dintre fiii lui Elam, a luat cuvântul şi a zis lui Ezra: Am păcătuit împotriva Dumnezeului nostru, ducându-ne la femei străine care fac parte din popoarele ţării. Dar Israel n-a rămas fără nădejde în această privinţă.
Şecania. Probabil un om cu influenţă, deoarece apare aici ca purtător de cuvânt al poporului. Cu toate că numele lui nu apare printre cei care aveau femei străine şi, deci, trebuie considerat nevinovat de acest păcat, el era adânc întristat de faptul că tatăl său făcea parte dintre vinovaţi, căci se pare că tatăl său, Iehiel, era una şi aceeaşi persoană menţionată în v. 26 ca numărându-se printre cei care luaseră în căsătorie femei idolatre. Amândoi erau din familia Elam. Se poate ca multă vreme Şecania să fi simţit influenţa rea a celei de-a doua soţii, străine, a tatălui său şi, prin urmare, putea fi în mod sincer de acord cu toate spusele lui Ezra. El se pare că s-a bucurat că problema ajunsese în atenţia lui Ezra, care era tot pe atât de frământat de situaţie, precum el însuşi fusese.
N-a rămas fără nădejde. Pocăinţa poporului, manifestată prin plânsul amar, oferea speranţă că mai puteaţi să-şi îndrepte căile şi să se întoarcă la Dumnezeu.