9:8 Pe când ucideau ei astfel, şi eu stăteam încă singur acolo, am căzut cu faţa la pământ, şi am strigat: Ah! Doamne Dumnezeule, vrei să nimiceşti oare tot ce a mai rămas din Israel, vărsându-Ţi urgia asupra Ierusalimului?
Stăteam încă singur. În viziune, Ezechiel a văzut Ierusalimul redus la o cetate a morţilor. I se părea că el stătea singur în mijlocul celor ucişi. Nu se aminteşte nimic aici cu privire la vreunii care, din cauza semnului protector, să fi fost salvaţi. Evident ei constituiau o mică minoritate.
Ce a mai rămas din Israel. Cele zece triburi deja plecaseră în captivitate în 723/722 î.Hr. (2Regi 17,6). Un număr de oameni din regatul de miazăzi al lui Iuda fuseseră transportaţi în 597 î.Hr., (vezi p. 568). Ezechiel pledează pentru rămăşiţa încă lăsată pe loc. Natura şi mărimea păcatului îndreptăţeau pedeapsa.