8:2 M-am uitat, şi iată că era un chip care avea o înfăţişare de om; de la coapse în jos, era foc, şi de la coapse în sus era ceva strălucitor, ca nişte aramă lustruită.
Foc. Ezechiel nu specifică direct fiinţa ca fiind om la formă, dar menţionarea coapselor şi ,,ceva ca o mână” (v. 3) lasă a se înţelege că acesta era cazul. LXX zice ,,om” în loc de ,,foc”. Lui Ezechiel i s-a mai dat şi o altă teofanie (vezi cap. 1,1). Viziunea a avut loc în timp ce bătrânii şedeau înaintea profetului. Ei, evident, nu au văzut nimic, dar starea de viziune a lui Ezechiel, fără îndoială i-a pregătit să asculte la sfârşitul viziunii ,,toate lucrurile pe care le descoperise Domnul” profetului (capitolul 11,25).