8:1 În al şaselea an, în ziua a cincea a lunii a şasea, pe când şedeam în casă, şi bătrânii lui Iuda şedeau înaintea mea, mâna Domnului Dumnezeu a căzut peste mine.
În al şaselea an. Adică al captivităţii lui Ioiachin (vezi comentariul la cap. 1,2), 592/591 î.Hr. (vezi p. 572). O nouă serie de profeţii începe aici şi se extinde până la finele capitolului 19. Data arată că seria a început la numai puţin peste un an după chemarea lui Ezechiel la slujba de profet (vezi cap. 1,2). De la prima lui viziune, timpul lui Ezechiel fusese împărţit în 7 zile (capitolul 3,15), 390 de zile (capitolul 4,5) şi 40 de zile (capitolul 4,6), în total, afară de cazul că se suprapunea vreo perioadă cu alta, cel puţin 437 de zile. S-a susţinut că această perioadă de timp nu poate fi acomodată între datele celor două viziuni, o perioadă, aparent de 14 luni lunare, sau aproximativ 413 zile. Există, bineînţeles, o considerabilă deosebire de păreri cu privire la aplicaţia acestor perioade şi în plus, nu este nevoie ca o nouă descoperire să aştepte până la expirarea acestor perioade (vezi comentariul la cap. 4,5). Pe de altă parte, pentru a ajusta anul lor lunar cu cel solar, iudeii adaugă o lună în plus la fiecare doi sau trei ani. Dacă anul al 5-lea sub consideraţie era un an intercalar (aşa cum foarte probabil era, potrivit cu ciclul de 19 ani), luna în plus ar spori totalul la aproape 442 de zile.
Lunii a şasea. Septembrie, 592 sau 591 (vezi p. 572).
Bătrânii. Aceştia pot să fi reprezentat o oarecare măsură de organizaţie civilă păstrată în captivitate şi care n-a fost suprimată de babilonieni. Este posibil ca ei, împreună cu preoţii exilaţi, să se fi consultat adesea între ei cu privire la treburile publice. Faptul că bătrânii au venit să întrebe pe Domnul cu privire la starea prezentă a lucrurilor (vezi cap. 14,1; 33,31) arată că Ezechiel era deja cunoscut ca profet şi respectat între captivi.