8:14 Şi m-a dus la intrarea porţii Casei Domnului dinspre miazănoapte. Şi iată că acolo stăteau nişte femei, care plângeau pe Tamuz.
Tamuz. O divinitate adorată de babilonieni sub numele Du‘?zu, variabil numit fratele sau fiul, soţul sau iubitul zeiţei Iştar. Tamuz era zeul vegetaţiei şi al păşunii şi patronul turmelor. Potrivit cu o tradiţie veche el murea anual şi cobora în lumea de jos. Decesul lui era marcat prin uscarea holdelor, a păşunilor şi a pâraielor de arşiţa verii. Trecerea lui de pe lume era celebrată prin sărbători publice de doliu şi prin cântarea de cântece de jale în luna a patra a anului Semitic (Duzu sau Tamuz, începând în iunie sau iulie, vezi Vol. II, p. 116). De asemenea, anual se credea că Iştar coboară în lumea inferioară pentru a trezi pe zeul mort. Trezirea şi revenirea lui se presupunea că fac să înflorească vegetaţia din nou. Grecii au păstrat un raport asemănător în mitul lor despre Demeter şi Persefona.
Tamuz era adorat în Babilonia, Asiria, Fenicia şi Palestina. În Fenicia cultul a luat forma cultului lui Adonis (Semitic ’adon, ,,domn”), o divinitate feniciană locală, şi numele Adonis a fost transmis Grecilor, al căror mit despre Venus şi Adonis a fost transmis mai departe prin romani. Deşi tradiţia timpurie identifica pe Tamuz cu Adonis, de fapt cultul lui Adonis era numai forma unui cult răspândit al lui Tamuz. Nu se cunoaşte momentul când cultul a fost de prima dată adoptat de iudei.
Faptul că sărbătoarea lui Tamuz cădea în luna a patra şi nu ,,în luna a şasea”, timpul viziunii lui Ezechiel, nu prezintă problemă. Profetul a văzut-o în viziune şi i-a fost fără îndoială arătată nelegiuirea practicată în diferite timpuri la Ierusalim.