7:10 Iată ziua! Iat-o că vine! Îţi vine rândul! Înfloreşte toiagul, odrăsleşte mândria!
Înfloreşte toiagul. Comentatorii iudei au înţeles în general că toiagul se referă la cuceritorul caldeean, ca un toiag al mâniei Domnului. Ca o odraslă, puterea lui creştea, dând semne de vitalitate riguroasă, luând repede forma care făcea în stare pe cuceritor să lovească puternic. Traducerea ,,nedreptate” (RSV) rezultă că este o încercare de a da lui ,,toiag” un sens metaforic, în felul acesta să asigure o mai bună paralelă cu substantivul abstract ,,mândrie”. ,,Mândria” putea fi aplicată şi la caldeeni, sau de altfel la Israel ca lucrând propria lui pedeapsă prin îngâmfarea lui.