6:8 Dar voi lăsa câteva rămăşiţe dintre voi, care vor scăpa de sabie printre neamuri, când veţi fi risipiţi în felurite ţări.
Câteva rămăşiţe. Sau ,,O rămăşiţă” . O rază de nădejde într-o profeţie mohorâtă, aşa cum adesea apare în soliile profetice. Unii urmau să fie mişcaţi de împrejurările aspre şi să recunoască faptul că ei făcuseră o nelegiuire, şi într-o măsură se vor întoarce la Dumnezeul lor. Prin rămăşiţa aceasta, Dumnezeu urma să caute să-Şi împlinească făgăduinţele.
Ideea unei rămăşiţe e bazată pe faptul că mântuirea este o chestiune individuală, adică, depinde de alegerea personală. Dumnezeu poate mântui dintr-o biserică numai pe aceia a căror experienţă ajunge la măsura standardului prescris. Astfel din marea grupare de creştini din zilele sfârşitului numai o rămăşiţă vor ,,ţine poruncile lui Dumnezeu şi va avea mărturia lui Isus Hristos” (Apocalips 12,17). Nu e dorinţa lui Dumnezeu ca numai puţini să fie mântuiţi. El nu vrea ca cineva să piară (2Petru 3,9). Dar libera voinţă a omului trebuie să aleagă mântuirea şi, prin ajutorul dumnezeiesc oferit, să atingă standardul.