5:1 Şi tu, fiul omului, ia o sabie ascuţită, ia-o ca brici de ras, şi trece-o peste cap şi barbă. Ia apoi o cumpănă de cântărit, şi împarte părul.
Brici de ras. Pasajul spune literal: ,,Ia-ţi o sabie ascuţită, un brici de bărbier să-ţi iei. ” Este evidentă ideea că profetul urmează să ia o sabie datorită simbolismului ei, şi să o folosească drept brici de ras. Cu privire la simbolul briciului, vezi Isaia 7,20, unde instrumentul este folosit ca un simbol al pustiirii săvârşite de oştirea invadatoare.
Notaţi că capitolul cinci continuă naraţiunea profetică începută în capitolul 4,1 fără întrerupere.
Peste cap. Ezechiel este instruit să săvârşească un act interzis ca o reprezentare simbolică. Era ilegal ca preotul să-şi radă capul sau barba (Levitic 21,5). De astă dată, Ezechiel nu protestează (vezi Ezechiel 4,14). El ştie când e legitim ca el să ceară o modificare sau răsturnare a unei porunci divine şi când să dea o ascultare necondiţionată.
Cumpănă. Poate reprezenta credincioşia şi atenţia cu care Dumnezeu procedează faţă de fiecare suflet. Atât de cu grijă va fi fiecare suflet cântărit, şi răsplătirile atribuite, încât atunci când, la sfârşitul veacului, se vor da pe faţă judecăţile lui Dumnezeu, nici o singură voce de disidenţă nu va fi auzită în toată vasta creaţiune. De la cel mai mic până la cel mai mare, toţi vor fi constrânşi să mărturisească: ,,Drepte şi adevărate sunt căile Tale, Împărate al Neamurilor”. (Apocalips 15,3; vezi GC 669).
5:2 O treime din el arde-o în foc, în mijlocul cetăţii, când se vor împlini zilele împresurării; o treime ia-o şi taie-o cu sabia de jur împrejurul cetăţii; iar o treime risipeşte-o în vânt, căci voi trage sabia după ei.
Mijlocul cetăţii. Adică în mijlocul tabloului pe care îl făcuse Ezechiel (capitolul 4,1). A treia parte care a fost arsă simboliza pe aceia din cetate care urmau să piară de ciumă şi de foamete (capitolul 5,12). A treia parte care urma să fie lovită cu sabia ,,de jur împrejurul cetăţii”, reprezintă pe aceia care aveau să cadă de sabie în încercările lor de a scăpa, ca de pildă, fiii lui Zedechia şi restul suitei regelui (Ieremia 52,10). A treia parte care e împrăştiată reprezintă partea cea mică a poporului care, scăpând de nimicire, urma să fie împrăştiată printre păgâni. Chiar şi acolo sabia avea să se ţină după ei (vezi Ezechiel 5,12).
5:3 Totuşi ia vreo câţiva peri din ei, şi strânge-i în poalele hainei tale.
În poalele hainei tale. Aceasta simbolizează protecţia restrânsă pe care avea să o primească rămăşiţa care rămânea în ţară sub conducerea lui Ghedalia (vezi 2Regi 25,27; Ieremia 40,5.6).
5:4 Din aceştia să mai iei iarăşi vreo câţiva, să-i arunci în foc şi să-i arzi în foc. Din ei va ieşi un foc împotriva întregii case a lui Israel.
În foc. Mulţi din rămăşiţa care rămăsese urmau să piară prin silnicie, lucru care s-a împlinit în chip tragic în conspiraţia lui Işmael împotriva lui Ghedalia şi nenorocirile care au urmat în şir (Ieremia 40,41). Aceasta a fost ocazia prin care mulţi au mers în Egipt unde au fost nimiciţi potrivit profeţiei lui Ieremia (Ieremia 42,13-17). Aceia care au rămas în ţară au suferit o nouă transferare din partea lui Nebuzaradan (Ieremia 52,30) aşa că rezultatul ultim a fost deplina golire a ţării.
5:5 Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: Acesta este Ierusalimul! Eu îl pusesem în mijlocul neamurilor şi de jur împrejurul lui sunt ţări.
Mijlocul neamurilor. Aici e prezentată poziţia strategică a Ierusalimului, situat în mijlocul naţiunilor din Orientul Apropiat şi la răscrucea drumurilor de călătorie din vechime. La sud se afla Egiptul; la nord-est Asiria şi Babilonia; şi la nord Sirienii. Pe ţărm erau filisteni şi mai departe la nord, Fenicienii. În apropiere la răsărit erau Moabiţii şi Amoniţii şi la sud Edomiţii.
Dumnezeu aşezase pe poporul lui în ,,mijlocul neamurilor” şi avea de gând ca ei să constituie
o mare forţă de evanghelizare prin care cunoaşterea de adevăratul Dumnezeu urma să se răspândească în lumea întreagă. Era dorinţa Sa ca naţiunea Israel să fie o clară demonstraţie a superiorităţii adevăratei religii faţă de toate sistemele false de cult. Experienţa şi prosperitatea lui Israel urmau să fie expuse atât de atrăgător încât toate neamurile să caute pe Dumnezeul lui Israel (vezi p. 26-30).
Învăţătura este pentru noi. Ca creştini, Dumnezeu ne-a pus individual ca lumină a vecinilor noştri. El aşteaptă şi de la noi o demonstrare a vastei superiorităţi şi a foloaselor Creştinismului. El doreşte ca noi să facem religia noastră atât de atrăgătoare încât alţii să o caute.
5:6 Dar el s-a răzvrătit împotriva legilor şi poruncilor Mele, şi s-a făcut mai vinovat decât neamurile şi ţările de primprejur; căci a nesocotit legile Mele, n-a urmat poruncile Mele.
S-au răzvrătit împotriva legilor… Mele. Sau ,,Au schimbat judecăţile mele în nelegiuire” . Mai degrabă ,,s-a împotrivit cu răzvrătire la judecăţile mele”. Răzvrătirea este un act voit premeditat şi plănuit.
Mai vinovat decât Neamurile. Aceasta trebuie să fie înţeleasă în sensul că israeliţii păcătuiseră împotriva unei mai mari lumini. Dumnezeu judecă pe oameni pe temeiul luminii şi prilejurilor pe care le-au avut, sau ar fi putut să le aibă, dacă ar fi căutat aceasta. Aceia care constituie Biserica lui au asupra lor o lumină acumulată de-a lungul veacurilor. Dumnezeu aşteaptă de la ei un standard mai înalt decât de la oamenii din orice vreme de mai înainte. Dacă ei refuză sau se împotrivesc cu răzvrătire aşa cum a făcut Israel, vinovăţia lor va fi proporţional mai mare.
5:7 De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: Pentru că aţi fost mai îndărătnici decât neamurile care vă înconjoară; pentru că n-aţi urmat poruncile Mele şi n-aţi împlinit legile Mele, şi n-aţi lucrat nici măcar după legile neamurilor care vă înconjoară;
Aţi fost mai îndărătnici. Sau ,,v-aţi înmulţit” . Verbul ebraic are un sens nesigur. Potrivit cu unii autori, expresia poate fi redată: ,,Pentru că sunteţi în agitaţie [împotriva lui Dumnezeu] mai mult decât naţiunile care sunt în jurul nostru. ”
N-aţi lucrat nici măcar. Un număr de manuscrise ebraice omit negativul. Înţelesul e făcut astfel cu totul clar. Dacă e păstrat negativul, partea aceasta a textului poate fi înţeleasă ca însemnând că Israel nu făcuse ca alte naţiuni, deoarece ele, cel puţin, erau credincioase faţă de zeii la care se închinau, în timp ce Israel s-a răzvrătit împotriva Dumnezeului lui.
5:8 din pricina aceasta, aşa zice Domnul, Dumnezeu: Iată am necaz pe tine, şi voi aduce la îndeplinire în mijlocul tău judecăţile Mele, sub ochii neamurilor.
Verset ce nu a fost comentat.
5:9 Din pricina tuturor urâciunilor tale, îţi voi face ce n-am făcut niciodată, şi nici nu voi mai face vreodată.
Ce n-am mai făcut. Nu este clar cu ce trebuiau să fie comparate nenorocirile care stăteau să se abată, poate cu nenorocirile trecutului, cu Potopul sau cu nimicirea Sodomei. Este adevărat că nici una dintre acestea nu reprezentau o moarte atât de dăinuitoare ca aceea prezisă în versetul zece. Ce pare clar este că Israel primise ocazii şi privilegii mai înalte decât cele încredinţate altor naţiuni. În consecinţă, pedeapsa pentru păcatul lor urma să fie proporţional mai aspră şi mai vădită decât aceea pe care Dumnezeu o adusese sau urma să o aducă asupra oricărei alte naţiuni.
5:10 De aceea părinţii vor mânca pe copiii lor, în mijlocul tău, şi copiii vor mânca pe părinţii lor; Îmi voi împlini judecăţile împotriva ta, şi voi risipi în toate vânturile pe toţi cei ce vor mai rămâne din tine.
Vor mânca pe copiii lor. Moise şi mai târziu Ieremia, prevestise cu ameninţare această înspăimântătoare judecată (Levitic 26,29; Deuteronom 28,53; Ieremia 19,9). Prezicerea a avut o sinistră împlinire în asediul asirian al Samariei (2Regi 4,28. 29), în asediul caldeean al Ierusalimului (Plângeri 4,10) şi în asediul final al cetăţii de către Romani (Iosif Flavius, War vi. 3. 4). Moise, de asemenea, ameninţase cu împrăştierea ,,în toate vânturile” (Deuteronom 28,44).
5:11 De aceea, pe viaţa Mea! zice Domnul, Dumnezeu: pentru că Mi-ai pângărit locaşul Meu cel sfânt cu toţi idolii şi toate urâciunile tale, şi Eu Îmi voi întoarce ochii de la tine; ochiul Meu va fi fără milă, şi nu Mă voi îndura.
Pe viaţa Mea. Sau ,,Căci eu trăiesc”. Un jurământ solemn care apare de 14 ori în Ezechiel. Mi-au pângărit locaşul Meu. Pângărirea este mai pe deplin descrisă în capitolul 8. Voi întoarce ochii de la tine. Sau ,,Te voi micşora” . Un număr de manuscrise ebraice şi diferite traduceri vechi zic ,,tăia”, ,,zdrobi”.
5:12 O treime din locuitorii tăi va muri de ciumă, şi va fi nimicită de foamete în mijlocul tău: o treime va cădea ucisă de sabie în jurul tău; şi o treime o voi risipi în toate vânturile, şi voi scoate sabia după ei.
O treime din locuitorii ţării. Acum începe o explicare a acţiunilor simbolice din prima parte a capitolului. Focul (versetul 2) înseamnă foamete şi molimă.
5:13 Îmi voi potoli astfel mânia, Îmi voi domoli astfel urgia cu ei, şi Mă voi răzbuna ca să ştie că Eu, Domnul, am vorbit în mânia Mea, vărsându-mi urgia peste ei.
Mă voi răzbuna. Sau ,,Voi fi mângâiat” . În ebraică, nacham. Înţelesul original a fost totodată înţeles a fi ,,a trage suflarea cu greu”, ,,a gâfâi”, ,,a suspina”, ,,a geme”. Cuvântul arab corespunzător înseamnă ,,a respira gâfâind”. E greu să ni-L închipuim pe Dumnezeu ca fiind mângâiat prin executarea unor judecăţi atât de înspăimântătoare. Ezechiel însuşi declara mai târziu: ,,Pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, că nu doresc moartea păcătosului” (capitolul 33. 11). Isaia vorbeşte despre lucrarea nimicirii ca fiind ,,lucrarea Lui ciudată” (Isaia 28,11). Osea înfăţişează în felul următor simţămintele lui Dumnezeu în faţa necesităţii pedepsirii: ,,Cum să te dau Efraime? Cum să te predau Israele? Cum să-ţi fac ca Admei? Cum să te fac ca Ţeboimul? Mi se zbate inima în Mine, şi tot lăuntrul Mi se mişcă de milă!” (Osea 11,8). În lumina acestor consideraţii pare mai natural a gândi despre nacham că înseamnă suspinul de durere sau uşurarea simţită după terminarea unei pedepse necesare, decât că aceasta ar fi fost rezultatul unui program plănuit atât de diferit.
5:14 Te voi preface într-un pustiu, te voi face de ocară printre neamurile care te înconjoară, înaintea tuturor trecătorilor.
Pustiu. Compară cu Leviticul 26,31
5:15 Vei ajunge de ocară şi de ruşine, vei fi o pildă şi o groază pentru neamurile care te înconjoară, când voi aduce la îndeplinire judecăţile Mele împotriva ta, cu mânie, cu urgie, şi cu pedepse aspre, Eu, Domnul, o spun, când voi arunca împotriva lor săgeţile nimicitoare ale foametei, care dau moartea, şi pe care le voi trimite să vă nimicească.
O pildă. Sau ,,Învăţătură” . Sau ,,avertizare”. Ierusalimul ar fi trebuit să fie marele mijloc de învăţătură intuitivă în educaţia din partea lui Dumnezeu a omenirii (vezi p. 27-30). Poziţia lui strategică l-a adus în atenţia multor naţiuni. Acum, nenorocirea lui, cu reflectarea însoţitoare nefavorabilă asupra adevăratului caracter al religiei lui, a fost la fel larg cunoscută.
5:16 Căci la nenorocirile voastre voi mai adăuga şi foametea, şi vă voi sfărâma toiagul pâinii.
Foamete. Versetele 16 şi 17 recapitulează necazurile Ierusalimului. Judecăţile lui Dumnezeu sunt reprezentate în altă parte ca săgeţi (Deuteronom 32,23; Psalmi 7,13; 64,7). Fiare rele constituiau judecata vestită contra iudeilor, împreună cu alte forţe pustiitoare (Levitic 26,22; Deuteronom 32,34). Animalele sălbatice, ca leii şi urşii, s-au înmulţit în ţară în perioada când a fost nelocuită (vezi 2Regi 17,25). ,,Sânge” fără îndoială însemnează moarte violentă.
5:17 Voi trimite împotriva voastră nu numai foametea, ci şi fiarele sălbatice, care vă vor lăsa fără copii. Ciuma şi vărsarea de sânge vor trece prin mijlocul tău: voi aduce peste tine şi sabia. Eu, Domnul, vorbesc.
Verset ce nu a fost comentat.