5:13 Îmi voi potoli astfel mânia, Îmi voi domoli astfel urgia cu ei, şi Mă voi răzbuna ca să ştie că Eu, Domnul, am vorbit în mânia Mea, vărsându-mi urgia peste ei.
Mă voi răzbuna. Sau ,,Voi fi mângâiat” . În ebraică, nacham. Înţelesul original a fost totodată înţeles a fi ,,a trage suflarea cu greu”, ,,a gâfâi”, ,,a suspina”, ,,a geme”. Cuvântul arab corespunzător înseamnă ,,a respira gâfâind”. E greu să ni-L închipuim pe Dumnezeu ca fiind mângâiat prin executarea unor judecăţi atât de înspăimântătoare. Ezechiel însuşi declara mai târziu: ,,Pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, că nu doresc moartea păcătosului” (capitolul 33. 11). Isaia vorbeşte despre lucrarea nimicirii ca fiind ,,lucrarea Lui ciudată” (Isaia 28,11). Osea înfăţişează în felul următor simţămintele lui Dumnezeu în faţa necesităţii pedepsirii: ,,Cum să te dau Efraime? Cum să te predau Israele? Cum să-ţi fac ca Admei? Cum să te fac ca Ţeboimul? Mi se zbate inima în Mine, şi tot lăuntrul Mi se mişcă de milă!” (Osea 11,8). În lumina acestor consideraţii pare mai natural a gândi despre nacham că înseamnă suspinul de durere sau uşurarea simţită după terminarea unei pedepse necesare, decât că aceasta ar fi fost rezultatul unui program plănuit atât de diferit.