48:1 Iată numele seminţiilor. La marginea de miază noapte, de-a lungul drumului de la Hetlon, cum mergi spre Hamat şi Harţar-Enon, la hotarul Damascului de la miază noapte spre Hamat, de la răsărit până spre apus: partea lui Dan.
Numele seminţiilor. Capitolul 48 descrie distribuţia ţării şi se încheie cu o descriere a mărimii cetăţii şi a porţilor ei.
Distribuţia ţării (v. 1-7) nu este asemănătoare cu cea făcută sub Iosua (Iosua 13-19). Vârsta sau descendenţa maternă nu par să fie un criteriu călăuzitor. Partea centrală a ţării urma să fie ocupată de ,,darul sfânt” (Ezechiel 45,1-7). Avea să fie flancat de două seminţii, Iuda şi Beniamin, care au rămas credincioase un timp mai îndelungat decât celelalte zece. Seminţiile lui Ruben şi Simeon, cei doi mai vârstnici, au fost aşezate lângă ele. Dan a fost aşezat la extrema de miazănoapte, unde locuise mai înainte o parte a seminţiei. Nu pare să fie un tipar aparte pentru plasarea restului seminţiilor.
48:2 Lângă hotarul lui Dan, de la răsărit până la apus, partea lui Aşer.
Verset ce nu a fost comentat.
48:3 Lângă hotarul lui Aşer, de la răsărit până la apus partea lui Neftali.
Verset ce nu a fost comentat.
48:4 Lângă hotarul lui Neftali, de la răsărit până la apus, partea lui Manase.
Verset ce nu a fost comentat.
48:5 Lângă hotarul lui Manase, de la răsărit până la apus, partea lui Efraim.
Verset ce nu a fost comentat.
48:6 Lângă hotarul lui Efraim, de la răsărit până la apus, partea lui Ruben.
Verset ce nu a fost comentat.
48:7 Lângă hotarul lui Ruben, de la răsărit până la apus, partea lui Iuda.
Verset ce nu a fost comentat.
48:8 Lângă hotarul lui Iuda, de la răsărit până la apus, va fi partea sfântă pe care o veţi despărţi, lată de douăzeci şi cinci de mii de coţi şi lungă cât una din părţile de la răsărit până la apus; în mijlocul ei va fi sfântul Locaş.
Partea sfântă. Sau ,,darul sfânt”, deja descrisă în cap. 45,1-7. În ce priveşte cap. 48,8-14 vezi comentariul la cap. 45,1-7.
48:9 Partea pe care o veţi despărţi pentru Domnul, va avea douăzeci şi cinci de mii de coţi lungime în lungime şi zece mii în lăţime.
Verset ce nu a fost comentat.
48:10 Această parte sfântă va fi a preoţilor: douăzeci şi cinci de mii de coţi la miază noapte, zece mii în lat la apus, zece mii în lat la răsărit, şi douăzeci şi cinci de mii în lung la miazăzi. În mijloc însă va fi sfântul Locaş al Domnului.
Verset ce nu a fost comentat.
48:11 Ea va fi a preoţilor sfinţiţi, a fiilor lui Ţadoc, care au făcut slujba sfântului Meu Locaş, care nu s-au rătăcit ca Leviţii, când se rătăceau copiii lui Israel.
Verset ce nu a fost comentat.
48:12 Ea va fi a lor, ca parte prea sfântă, luată din partea ţării, care va fi deosebită Domnului, lângă hotarul Leviţilor.
Verset ce nu a fost comentat.
48:13 Leviţii vor avea, alăturea cu hotarul preoţilor, douăzeci şi cinci de mii de coţi în lung şi zece mii în lat, douăzeci şi cinci de mii în toată lungimea şi zece mii în lăţime.
Verset ce nu a fost comentat.
48:14 Nu vor putea să vândă nimic din ea nici să schimbe; şi această pârgă a ţării nu va putea fi înstrăinată, căci este închinată Domnului.
Verset ce nu a fost comentat.
48:15 Ceilalţi cinci mii de coţi însă, care mai rămân în lat înaintea celor douăzeci şi cinci de mii, vor fi daţi cetăţii ca loc obişnuit, pentru locuinţe şi păşune; şi cetatea va fi la mijloc.
Cetăţii. Teritoriul preoţilor şi al leviţilor măsura fiecare 10.000 de coţi de la nord la sud, lăsând 5000 din tot ,,darul sfânt” la sudul moşiei preoţilor spre ,,a fi dat cetăţii ca loc obişnuit”.
48:16 Iată-i măsurile: înspre miază noapte patru mii cinci sute de coţi, înspre miazăzi patru mii cinci sute, înspre răsărit patru mii cinci sute, înspre apus patru mii cinci sute.
Măsurile. Cetatea trebuia să ocupe un pătrat cu latura de 4.500 de coţi, înconjurată de un loc liber de 250 de coţi de jur împrejur în partea din afară (v. 17), făcând întreaga suprafaţă un pătrat cu latura de 5000 de coţi (aproape 2,6 km pătraţi). Aceasta era lărgimea exactă a spaţiului care fusese lăsat la partea de miazăzi a darului sfânt.
48:17 Cetatea va avea o împrejurime de două sute cincizeci de coţi la miază noapte, două sute cincizeci la miazăzi, două sute cinci zeci la răsărit, şi două sute cinci zeci la apus.
Verset ce nu a fost comentat.
48:18 Rămăşiţa din lungime, de lângă partea sfântă, zece mii la răsărit şi zece mii la apus, alături de partea sfântă, va da veniturile rânduite pentru întreţinerea lucrătorilor cetăţii.
Rămăşiţa. Cele două părţi erau fiecare de 10.000 pe 5.000 de coţi.
48:19 Lucrătorii cetăţii vor fi luaţi din toate seminţiile lui Israel.
Toate seminţiile. Locuitorii Ierusalimului fuseseră în mare parte din seminţia lui Iuda şi a lui Beniamin. În noua cetate, care era proprietate comună, toate seminţiile urma să aibă o parte.
48:20 Toată partea sfântă va fi de douăzeci şi cinci de mii de coţi în lung şi douăzeci şi cinci de mii în lat; şi va alcătui un pătrat împreună cu partea pe care o veţi deosebi din ea ca moşie a cetăţii.
Verset ce nu a fost comentat.
48:21 Partea care va rămâne va fi a domnitorului, de amândouă laturile părţii sfinte şi moşiei cetăţii, în dreptul celor douăzeci şi cinci de mii de coţi ai părţii sfinte lângă hotarul de răsărit, şi la apus în dreptul celor două zeci şi mii de coţi lângă hotarul de apus, în dreptul părţilor seminţiilor. Aceasta va fi partea domnitorului. Partea sfântă însă şi sfântul Locaş al casei vor fi la mijloc.
A domnitorului. Fâşia de pământ care rămânea la răsărit şi la apus de ,,darul sfânt” era pentru domnitor. Teritoriul lui de la nord la sud se întindea pe aceeaşi distanţă ca şi darul sfânt. Spre răsărit şi spre apus se hotărnicea cu darul sfânt la un capăt şi se întindea fără îndoială până la marginile ţării pe de alta.
48:22 Astfel moşia Leviţilor şi moşia cetăţii va fi în locul părţii cuvenite domnitorului, în mijloc; adică ce va fi între hotarul lui Iuda şi hotarul lui Beniamin va fi al domnitorului.
Verset ce nu a fost comentat.
48:23 Iată celelalte seminţii. De la răsărit până la apus va fi partea lui Beniamin.
Celelalte seminţii. Versetele 23-29 descriu alocările pentru restul de cinci seminţii.
48:24 Lângă hotarul lui Beniamin, de la răsărit până la apus, partea lui Simeon.
Verset ce nu a fost comentat.
48:25 Lângă hotarul lui Simeon, de la răsărit până la apus, partea lui Isahar.
Verset ce nu a fost comentat.
48:26 Lângă hotarul lui Isahar, de la răsărit până la apus, partea lui Zabulon.
Verset ce nu a fost comentat.
48:27 Lângă hotarul lui Zabulon, de la răsărit până la apus, partea lui Gad.
Verset ce nu a fost comentat.
48:28 Lângă hotarul lui Gad însă, pe partea de miazăzi, la miazăzi, hotarul va merge de la Tamar până la apele Meriba de la Cades, până la pârâul Egiptului, şi până la marea cea mare.
Hotarul. Vezi comentariul la cap. 47,19
48:29 Aceasta este ţara pe care o veţi împărţi ca moştenire prin sorţ seminţiilor lui Israel, şi acestea sunt părţile lor, zice Domnul Dumnezeu.
Verset ce nu a fost comentat.
48:30 Iată ieşirile cetăţii. În partea de miază noapte, care are o întindere de patru mii cinci sute de coţi,
Ieşirile cetăţii. Versetele 30-34 repetă dimensiunile cetăţii aşa ca să descrie cele trei porţi de pe fiecare latură. Câte o poartă este numită pentru fiecare seminţie. Lui Levi îi e atribuită o poartă, lăsând numai una pentru Iosif.
48:31 şi porţile cetăţii se vor numi după numele seminţiilor lui Israel trei porţi la miază noapte: o poartă a lui Ruben, o poartă a lui Iuda, şi o poartă a lui Levi.
Verset ce nu a fost comentat.
48:32 În partea de răsărit care are o întindere de patru mii cinci sute de coţi, cu trei porţi: o poartă a lui Iosif, o poartă a lui Beniamin, şi o poartă a lui Dan.
Verset ce nu a fost comentat.
48:33 În partea de miazăzi, cu o întindere de patru mii cinci sute de coţi şi trei porţi: o poartă a lui Simeon, o poartă a lui Isahar, şi o poartă a lui Zabulon.
Verset ce nu a fost comentat.
48:34 În partea de apus, cu o întindere de patru mii cinci sute de coţi şi trei porţi: o poartă a lui Gad, o poartă a lui Aşer, şi o poartă a lui Neftali.
Verset ce nu a fost comentat.
48:35 De jur împrejurul cetăţii: optsprezece mii de coţi. Şi din ziua aceea, numele cetăţii va fi: Domnul este aici!
Optsprezece mii. Perimetrul cetăţii este de 18.000 de coţi, aproximativ 9,3 km. Acest nu include ,,împrejurimile” amintite în v. 17.
Cetatea viitorului, Noul Ierusalim, pe care Ioan a văzut-o coborându-se de la Dumnezeu din cer (Apocalips 21) prezintă asemănări izbitoare cu cetatea din viziunea lui Ezechiel. Ezechiel descria cetatea care ar fi putut fi; Ioan, pe aceea care va fi. Simbolul cu naţiunea lui Israel, împărţită în 12 seminţii, e dus mai departe prin istorisirea biblică. Noul Ierusalim, ai cărui locuitori sunt răscumpăraţi din orice naţiune, neam, limbă şi popor, e prezentat cu numele celor 12 seminţii înscrise pe porţile lui. În simbolul biblic, cei răscumpăraţi, indiferent din ce neam, sunt prezentaţi ca fiindu-le rânduit un loc în mijlocul celor 12 seminţii (Romani 9-11; Galateni 3,29).
Tabloul cu Israel din ţara Babilonului, gata să fie eliberat şi reaşezat în propria lui ţară, împreună cu nimicirea însoţitoare a Babilonului, alcătuieşte ilustraţia unei mari părţi din cartea Apocalipsului. Ilustraţia e folosită pentru a descrie pe Israelul lui Dumnezeu în lupta lui finală împotriva puterilor răului, din nou numit Babilon, urmată de nimicirea Babilonului şi eliberarea măreaţă a bisericii. Vezi comentariul la Ieremia 50,1.
Domnul este aici. Cu aceste nimerite cuvinte, cu care noua cetate este numită, profetul Ezechiel aduce la încheiere soliile sale profetice. Îi căzuse lui sorţul să vestească retragerea prezenţei divine din cauza stricăciunii morale a poporului său. A ajuns privilegiul lui de asemenea să vestească leacul pentru păcat; şi să declare, în imagini vii, măreaţa perspectivă pentru viitor, care ar fi putut fi realizată de Israel dacă ar fi acceptat leacul divin atât de îndurător oferit lor (vezi p. 2632).
Dacă Ezechiel a trăit să vadă pe careva dintre conaţionalii săi întorcându-se sub decretul plin de bunăvoinţă al împăratului Persan nu se poate şti. Dacă el ar fi putut să ştie că scrierile sale urma să fie păstrate în Canonul Sfânt, el s-ar fi mângâiat cu perspectiva că vreo generaţie viitoare urma să apuce solia pe care cei împreună cu el captivi o dispreţuiseră.
Provocarea este pentru noi. Noul Israel al lui Dumnezeu e aproape să intre într-o ţară mult mai măreaţă decât aceea nemijlocit oferită generaţiei lui Ezechiel. Intrarea, iarăşi, e pe temeiul unor condiţii cerute mai înainte. Deja a fost o întârziere în împlinirea din toată inima a condiţiilor. De data aceasta însă, nu poate fi o amânare nedeterminată, deoarece restaurarea nu se mai face pe o bază naţională. Când vine ceasul, Dumnezeu îi va aduna din toate ţările pe aceia care au făcut pregătire personală. Aceştia vor moşteni făgăduinţele bogate, şi vor locui în cetatea prefigurată în tablourile profetice ale lui Ezechiel, şi numită dumnezeieşte: ,,Domnul este aici!” (Apocalips 21;22).