46:1 Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Poarta curţii dinăuntru: dinspre răsărit, va rămâne închisă în cele şase zile de lucru; dar se va deschide în ziua Sabatului, şi va fi deschisă şi în ziua lunii noi.
Poarta curţii dinăuntru. O deosebită sfinţenie era legată de poarta de răsărit dinăuntru (p. 716, H). Compară reglementările cu privire la poarta de răsărit de afară (cap.44, 1-3).
46:2 Domnitorul va intra pe drumul care dă în tinda porţii de afară, şi va sta lângă uşiorii porţii. Apoi preoţii vor aduce arderea lui de tot şi jertfele lui de mulţumire. El se va închina pe pragul porţii, apoi va ieşi iarăşi afară, şi poarta nu se va închide până seara.
Uşiorii porţii. Sau ,,uşiorul”. Acesta era probabil stâlpul capătului lăuntric sau de apus al construcţiei porţii. Din punctul acesta domnitorul putea să vegheze asupra preoţilor când pregăteau jertfa, dar nu i se îngăduia să intre în curtea dinlăuntru sau să dea ajutor la aducerea jertfelor.
46:3 Poporul ţării se va închina şi el înaintea Domnului la intrarea acestei porţi, în zilele de Sabat şi la lunile noi.
La intrarea acestei porţi. Oamenii care ar fi putut să fie prezenţi în zilele de Sabat şi de lună nouă urma să se închine în curtea de afară aproape de poarta dinlăuntru. Ei nu puteau să intre în construcţia porţii aşa cum putea domnitorul, dar erau obligaţi să stea la intrare.
46:4 Arderea de tot pe care o va aduce Domnului domnitorul, în ziua Sabatului, va fi de şase miei fără cusur şi un berbec fără cusur;
În ziua Sabatului. Jertfa de Sabat ce se poruncea aici domnitorului să aducă e mult mai mare decât aceea cerută sub legea mozaică, şi care cerea numai doi miei de un an (Numeri 28,9)
46:5 iar darul lui de mâncare va fi o efă de berbec, şi un dar de bună voie pentru miei, cu un hin de untdelemn de fiecare efă.
Darul lui de mâncare. Sau ,,jertfă din cereale”, ,,floarea făinii” (vezi comentariul la Levitic 2,1).
46:6 În ziua lunii noi, va da un viţel fără cusur, şase miei şi un berbec, toţi fără cusur.
Lună nouă. Compară cu Numeri 28,11-15. Are loc o scădere a numărului animalelor cerute.
46:7 Şi darul lui de mâncare va fi de o efă pentru viţel, o efă pentru berbec, şi cât va voi pentru miei, cu un hin de untdelemn de fiecare efă.
Darul de mâncare. Vezi comentariul la Ezechiel 46,5. Compară cu Numeri 28,11-15. Are loc o considerabilă creştere în cele cerute.
46:8 Când va intra domnitorul, va intra pe drumul din tinda porţii, şi va ieşi pe acelaşi drum.
Verset ce nu a fost comentat.
46:9 Dar când va veni poporul ţării înaintea Domnului, la sărbători, cel ce va intra pe poarta de miazănoapte, ca să se închine, va ieşi pe poarta de miazăzi; iar cel ce va intra pe poarta de miazăzi, va ieşi pe poarta de miazănoapte; nu trebuie să se întoarcă pe aceeaşi poartă pe care vor intra, ci vor ieşi drept înainte pe cealaltă.
La sărbători. Aici e prescris un aranjament unic pentru cei prezenţi la sărbătorile la care se cerea să ia parte toţi bărbaţii (Exod 23,17; 34,23; Deuteronom 16,16). Probabil pentru a ajuta să se asigure ordinea, şi poate pentru a evita ca ei să se întoarcă înapoi, oamenii erau îndrumaţi să vină fie pe poarta de la miazănoapte sau pe cea de la miazăzi dar să plece prin aceea care era opusă.
46:10 Domnitorul va intra cu ei când vor intra, şi vor ieşi împreună când vor ieşi.
Va intra cu ei. Sensul pare să fie că la ocaziile anuale domnitorul trebuia să se amestece cu poporul, alăturându-li-se lor la cult.
46:11 La sărbători şi la praznice, darul de mâncare va fi de o efă pentru viţel, o efă pentru berbec, şi cât va voi pentru miei, împreună cu un hin de untdelemn de fiecare efă.
La praznice. Proporţiile sunt aceleaşi ca acelea arătate în v. 5, 7; cap. 45,24.
46:12 Dacă însă domnitorul aduce Domnului o ardere de tot de bunăvoie sau o jertfă de mulţumire de bună voie, îi vor deschide poarta dinspre răsărit, şi el îşi va aduce arderea de tot şi jertfa de mulţumire aşa cum o aduce în ziua Sabatului; apoi va ieşi afară, şi după ce va ieşi, vor închide iarăşi poarta.
Ardere de tot de bunăvoie. Cu privire la jertfele de bunăvoie din legea mozaică vezi Levitic 7,16; 22,18.21.23; 23,38.
46:13 În fiecare zi vei aduce Domnului ca ardere de tot un miel de un an, fără cusur; pe acesta îl vei aduce în fiecare dimineaţă.
În fiecare dimineaţă. Există o schimbare importantă în jertfa zilnică de ardere de tot. Ezechiel menţionează numai jertfa de dimineaţă în timp ce sub legea mozaică se aducea câte una atât dimineaţa cât şi seara (Numeri 28,3-8). În ambele cazuri jertfa trebuia să fie un miel, ca mai înainte. Jertfa de mâncare însoţitoare urma să fie uşor sporită.
46:14 Vei mai adăuga la el ca dar de mâncare, în fiecare dimineaţă, a şasea parte dintr-o efă, şi a treia parte dintr-un hin de untdelemn, pentru stropirea florii de făină. Acesta este darul de mâncare de adus Domnului; aceasta este o lege veşnică, pentru totdeauna!
Verset ce nu a fost comentat.
46:15 În fiecare dimineaţă, vor aduce astfel mielul şi darul de mâncare împreună cu untdelemnul, ca o ardere de tot veşnică.
Verset ce nu a fost comentat.
46:16 Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul: Dacă domnitorul dă unuia din fiii săi un dar luat din moştenirea sa, darul acesta va rămâne al fiilor săi, ca moşia lor prin drept de moştenire.
Dă un dar. Versetele 16-18 prezintă reglementări cu privire la terenurile deţinute de domnitor. Lui i se dădeau două porţiuni, câte una de fiecare parte a darului sfânt (cap. 45,7-8).
46:17 Dar dacă dă unuia din slujitorii lui un dar luat din moştenirea lui, darul acela va fi al lui până în anul slobozeniei, apoi se va întoarce înapoi domnitorului; numai fiii lui vor stăpâni ce le va da din moştenirea lui.
Darul slobozeniei. Fără îndoială anul veseliei (Levitic 25, 8-17).
46:18 Domnitorul nu va lua nimic din moştenirea poporului, nu-l va despuia de moşiile lui. Ci, ce va da de moştenire fiilor săi, va lua din ce are el, pentru ca nici unul din poporul Meu să nu fie îndepărtat din moşia lui!
Verset ce nu a fost comentat.
46:19 M-a dus, pe intrarea de lângă poartă, în odăile sfinte, rânduite preoţilor, şi care se află spre miază-noapte. Şi iată că în fund, era un loc, înspre apus.
Era un loc. În ce priveşte amplasarea generală a bucătăriilor descrise în v. 19, 20 vezi p. 716,
U.U. Dimensiunile nu sunt date.
46:20 El mi-a zis: Acesta este locul unde vor fierbe preoţii carnea de la jertfele pentru vină şi pentru ispăşire, şi unde vor coace darurile de mâncare, ca să se ferească să le ducă în curtea de afară şi să sfinţească astfel poporul prin ele.
Verset ce nu a fost comentat.
46:21 M-a dus apoi în curtea de afară, şi m-a făcut să trec pe lângă cele patru colţuri ale curţii. Şi iată că era o curte la fiecare colţ al curţii.
Era o curte. Vezi p. 716, V, V, V, V.
46:22 Şi în cele patru colţuri ale curţii erau nişte curţi despărţite, lungi de patru zeci de coţi şi late de treizeci; câte patru aveau aceeaşi măsură, şi erau în colţuri.
Curţi despărţite. Sau ,,unite” . Sensul cuvântului ebraic tradus astfel este neclar. LXX zice ,,o curte mică”.
46:23 Câte patru erau înconjurate cu un zid, şi la picioarele zidului de jur împrejur erau nişte vetre pentru gătit.
Zid. Aceste cuvinte sunt suplinitoare. Probabil ca întelesul se vrea a f zidarie.
46:24 El mi-a zis: Acestea sunt bucătăriile, unde vor fierbe slujitorii casei carnea de la jertfele aduse de popor.
Slujitorii casei. Probabil Leviţii.
Vor fierbe. Adică, pentru pregătirea jertfei de mâncare.