45:1 Când veţi împărţi ţara ca moştenire prin sorţ, să ridicaţi ca dar sfânt pentru Domnul o bucată din ţară, lungă de douăzeci şi cinci de mii de coţi şi lată de zece mii: aceasta va fi sfântă în toată întinderea ei.
Când vei împărţi. Sensul pare să fie : ,,împărţi prin alocare”. De fapt fiecărui trib îi era rânduită o parte hotărâtă (cap. 48, 1-29).
Dar sfânt. Ebr. terumah, literal: ,,ceva ridicat”, aici însemnând ,,o jertfă”, ,,un dar”, ,,o contribuţie”. O mică parte din această ,,parte sfântă a ţării” [KJV] urma să fie ocupată de sanctuar, restul dat preoţilor şi Leviţilor. Terumah-ul e descris mai departe în cap. 48,8-22.
Coţi. Cuvântul acesta a fost adăugat. Întrebarea e dacă trebuie să se înţeleagă ,,trestii”, sau ,,coţi”. Dacă e cea dintâi, suprafaţa n-ar putea fi încadrată între Mediterana şi Iordan. Lungimea ar fi de peste 80 de km. ,,Coţi” pare mai raţional şi mai proporţional cu alocările diferitelor seminţii.
Zece mii. Adică în jur de 5,12 km. Suprafaţa totală, potrivit cu v. 1-6, era cam de 25.000 de coţi (11 km) pătraţi. Aceasta era alcătuită din trei părţi: 10.000 (cap. 48,13) la miazănoapte pentru Leviţi; 10.000 (cap. 48,10) la mijloc pentru preoţi, în mijlocul căruia era sanctuarul; şi restul 5.000 (cap. 48,15), ,,ca loc obişnuit, pentru locuinţe şi păşune”.
45:2 Din bucata aceasta veţi lua pentru sfântul Locaş cinci sute de coţi în lung şi cinci sute de coţi în lat, în patru laturi; şi cinci zeci de coţi ca loc slobod de jur împrejur.
Cincizeci de coţi. Templul era situat într-o curte pătrată de 500 de coţi pătraţi (vezi comentariul la cap. 40,5). Aici se mai lasă liberă încă o fâşie de pământ de cincizeci de coţi (cam 25,9 m.) în jurul zidului de afară ca o asigurare contra profanării lui.
Loc slobod. Sau ,,liber” (vezi comentariul la Numeri 35,2).
45:3 Din această întindere să măsori o bucată lungă de douăzeci şi cinci de mii şi lată de zece mii, pentru sfântul Locaş, pentru Locul prea sfânt.
Din această întindere. Vezi comentariul la v. 1.
45:4 Aceasta este partea sfântă din ţară: ea va fi a preoţilor care fac slujba în sfântul Locaş, care se apropie de Domnul să-I slujească; acolo vor fi casele lor, şi acesta va fi un loc sfânt pentru Locaşul cel sfânt.
A preoţilor. Versetul acesta descrie moşia preoţilor (vezi cap. 48,10).
45:5 Leviţilor, care slujesc în casă, să li se dea în stăpânire un ţinut de douăzeci şi cinci de mii de coţi în lung şi zece mii în lat, pentru cetăţile în care vor locui împreună cu douăzeci de odăi.
Leviţilor. Moşia leviţilor se afla la miazănoapte de aceea a preoţilor şi urma să fie de aceeaşi mărime (vezi cap. 48,13). Douăzeci de odăi. LXX zice ,,cetăţi pentru locuit”, care pare a da un sens mai bun.
45:6 Să daţi şi cetăţii o moşie de cinci mii de coţi în lat şi douăzeci şi cinci de mii în lung, lângă partea cea sfântă luată pentru sfântul Locaş; aceasta va fi pentru toată casa lui Israel.
Toată casa lui Israel. Această parte de aceeaşi lungime dar numai pe jumătate din lăţimea celorlalte, urma să procure hrană lucrătorilor cetăţii (cap. 48,18).
45:7 Pentru domnitor veţi deosebi un loc lângă cele două laturi ale părţii sfinte şi ale moşiei cetăţii, de-a lungul părţii sfinte şi de-a lungul moşiei cetăţii, la apus de partea de apus şi la răsărit de partea de răsărit, pe o lungime cât una din părţi, de la hotarul de apus până la hotarul de răsărit.
Pentru domnitor. Partea domnitorului cuprindea toată ţara la răsărit şi la apus de darul sfânt, probabil la Mediterana la apus şi la Iordan şi Marea Moartă la răsărit.
45:8 Acesta va fi pământul lui, moşia lui în Israel; şi domnitorii Mei nu vor mai asupri poporul Meu, ci vor împărţi casei lui Israel cealaltă parte a ţării, după seminţiile ei.
Verset ce nu a fost comentat.
45:9 Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Destul, domnitori ai lui Israel! Încetaţi cu silnicia şi răpirile, faceţi judecată şi dreptate! Înlăturaţi stoarcerile voastre de la poporul Meu, zice Domnul Dumnezeu.
Înlăturaţi stoarcerile voastre. Versetele 9, 10 sunt un îndemn de a observa dreptatea în procedeele lor.
45:10 Să aveţi cumpene drepte, o efă dreaptă, şi un bat drept.
Verset ce nu a fost comentat.
45:11 Efa şi batul să aibă aceeaşi măsură; batul să cuprindă a zecea parte dintr-un omer, şi efa a zecea parte dintr-un omer; măsura lor se va potrivi după omer.
Aceeaşi măsură. Compară cu Levitic 19.35,36; Deuteronom 25,13-15; Proverbe 16,11; Osea 12,7; Amos 8,5; Mica 6,10. Efa era folosită pentru măsuri uscate, batul pentru măsurarea lichidelor. Aici se spune despre ele că sunt de aceeaşi capacitate şi fiecare egală cu a zecea parte dintr-un omer. Prin echivalenţe moderne un bat ar fi cam 25 de litri (vezi Vol. I, p. 167).
45:12 Siclul să fie de douăzeci de ghere. Cinci sicli să fie cinci, zece sicli să fie zece, iar mina să fie de cincizeci de sicli!
Siclul. Compară Exod 30,13.
Mina. O transliterare a ebraicului maneh. (1Regi 10,17; Ezra 2,69; Neemia 7,71.72). Un ,,maneh”, sau o ,,mină”, avea 50 de sicli (vezi Vol. I, p. 164, 167, 168). Ebraica de aici este obscură.
45:13 Iată darul de mâncare pe care-l veţi ridica: a şasea parte dintr-o efă la un omer de grâu, şi a şasea parte din efă la un omer de orz.
Darul de mâncare. Versetele 13-15 descriu impozitul care trebuia să fie plătit, probabil domnitorului (vezi v. 16), care la rândul lui urma să procure darurile pentru sacrificii cerute.
45:14 Pentru untdelemn, la un bat de untdelemn, veţi datora a zecea parte dintr-un bat la un cor, care este tot una cu un omer de zece baţi, căci zece baţi fac un omer.
Verset ce nu a fost comentat.
45:15 O oaie dintr-o turmă de două sute de oi din toate seminţiile lui Israel, să fie dată ca dar de mâncare, ardere de tot şi jertfă de mulţumire, pentru ca să slujească drept jertfă de ispăşire, zice Domnul Dumnezeu.
Verset ce nu a fost comentat.
45:16 Tot poporul din ţară va trebui să dea darul acesta de mâncare pentru domnitorul lui Israel.
Verset ce nu a fost comentat.
45:17 Domnitorul va fi dator să dea arderile de tot, darurile de mâncare şi jertfele de băutură la sărbători, la lunile noi, la Sabate, la toate adunările de sărbătoare ale casei lui Israel. El va îngriji de jertfa ispăşitoare, de darul de mâncare, de arderea de tot, şi de jertfa de mulţumire, ca să se facă ispăşire pentru casa lui Israel.
El va îngriji. Ebr. ‘asah, folosit aici în sensul de ,,a oferi”, ,,a furniza”. Domnitorul e făcut răspunzător pentru procurarea darurilor pentru diferitele sacrificii de sărbători.
45:18 Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: În cea dintâi zi a lunii întâi, vei lua un viţel fără cusur, şi vei face ispăşire pentru sfântul Locaş.
A lunii întâi. De la versetul 18 la cap. 46,15 se descrie ritualul de sacrificiu care să fie urmat la ocazii speciale. Sunt schimbări faţă de legea mozaică. Nu e amintită nici Ziua Cincizecimii şi nici Ziua Ispăşirii. Dar e destul de inutilă speculaţia, aşa cum au făcut unii, că aceste particularităţi ceremoniale urmau să fie cu totul omise în timpul marelui ritual.
45:19 Preotul va lua din sângele jertfei ispăşitoare, şi va pune pe uşiorii casei, pe cele patru colţuri ale pervazului altarului, şi pe uşiorii porţii curţii dinăuntru.
Va lua din sânge. Sub legea mozaică, în Ziua Ispăşirii sângele jertfei pentru păcat era stropit pe şi către scaunul milei de dincolo de perdea (Levitic 16,14.15). Sub noul ritual în legătură cu ceremonia curăţirii, sângele era pus pe ,,uşorii casei”, ,,pe cele patru colţuri ale pervazului altarului şi pe uşorii porţii”.
45:20 Tot aşa vei face şi în ziua întâi a lunii a şaptea, în ziua întâi a lunii noi, pentru cei din popor care păcătuiesc fără voie sau din nechibzuinţă; şi astfel veţi curăţi casa.
Nechibzuinţă. Ebr. peshi, ,,fără experienţă”.
45:21 În ziua a patrusprezecea a lunii întâi, veţi prăznui Paştele. Sărbătoarea va ţine şapte zile, în care timp se vor mânca azime.
Paştele. Rânduielile cu privire la ţinerea Paştelui erau asemănătoare cu acelea din legea mozaică, dar cu jertfe mai cuprinzătoare (Exod 12,6; Levitic 23,5-8; Numeri 28,16-25).
45:22 Domnitorul va aduce în ziua aceea, pentru el şi pentru tot poporul ţării, un viţel ca jertfă de ispăşire.
Verset ce nu a fost comentat.
45:23 În timpul celor şapte zile ale sărbătorii, va aduce ca ardere de tot Domnului, şapte viţei şi şapte berbeci fără cusur, în fiecare din cele şapte zile, şi un ţap ca jertfă de ispăşire în fiecare zi.
Verset ce nu a fost comentat.
45:24 Va adăuga şi darul de mâncare: câte o efă de fiecare viţel, şi o efă de fiecare berbec, cu câte un hin de untdelemn de efă.
Verset ce nu a fost comentat.
45:25 În ziua a cincisprezecea a lunii a şaptea, la sărbătoare, va aduce timp de şapte zile aceleaşi jertfe de ispăşire, aceleaşi arderi de tot şi acelaşi dar de mâncare împreună cu untdelemnul.
Luna a şaptea. Referirea este la Sărbătoarea Corturilor (Exod 23,16; 34,22; Levitic 23,34; Deuteronom 16,13.16). Unii susţin că motivul pentru care nu este numită astfel este că obiceiul de a locui în colibă urma să fie desfiinţat. Jertfele sunt considerabil mai puţine decât acelea cerute sub legea mozaică (Numeri 29,12-38).
Plan