45:1 Când veţi împărţi ţara ca moştenire prin sorţ, să ridicaţi ca dar sfânt pentru Domnul o bucată din ţară, lungă de douăzeci şi cinci de mii de coţi şi lată de zece mii: aceasta va fi sfântă în toată întinderea ei.
Când vei împărţi. Sensul pare să fie : ,,împărţi prin alocare”. De fapt fiecărui trib îi era rânduită o parte hotărâtă (cap. 48, 1-29).
Dar sfânt. Ebr. terumah, literal: ,,ceva ridicat”, aici însemnând ,,o jertfă”, ,,un dar”, ,,o contribuţie”. O mică parte din această ,,parte sfântă a ţării” [KJV] urma să fie ocupată de sanctuar, restul dat preoţilor şi Leviţilor. Terumah-ul e descris mai departe în cap. 48,8-22.
Coţi. Cuvântul acesta a fost adăugat. Întrebarea e dacă trebuie să se înţeleagă ,,trestii”, sau ,,coţi”. Dacă e cea dintâi, suprafaţa n-ar putea fi încadrată între Mediterana şi Iordan. Lungimea ar fi de peste 80 de km. ,,Coţi” pare mai raţional şi mai proporţional cu alocările diferitelor seminţii.
Zece mii. Adică în jur de 5,12 km. Suprafaţa totală, potrivit cu v. 1-6, era cam de 25.000 de coţi (11 km) pătraţi. Aceasta era alcătuită din trei părţi: 10.000 (cap. 48,13) la miazănoapte pentru Leviţi; 10.000 (cap. 48,10) la mijloc pentru preoţi, în mijlocul căruia era sanctuarul; şi restul 5.000 (cap. 48,15), ,,ca loc obişnuit, pentru locuinţe şi păşune”.