42:1 Apoi m-a scos şi m-a dus în curtea de afară dinspre miază noapte, şi m-a dus în odăile din faţa locului gol şi din faţa clădirii la miază noapte.
Curtea de afară. Vezi comentariul la cap. 40,17. Versetele 1-14 descriu odăile pentru preoţi
(p. 716, T, T) la partea de miazănoapte şi de miazăzi a templului. Ebraica acestei părţi este foarte obscură aşa că e dificil de a obţine un tablou clar al detaliilor. Pentru motivul acesta nu s-a făcut nici
o încercare de a arăta forma exactă a clădirii, în diagramă (vezi p. 716, nota explicativă).
42:2 Faţa unde se afla uşa de miază noapte, avea o lungime de o sută de coţi; şi lăţimea era de cincizeci de coţi.
O sută de coţi. Cam 51,8 m. Potrivit cu LXX aceasta este dimensiunea lungimii clădirii. Lungimea este aceeaşi ca a clădirii templului (cap. 41,13). Odăile acestea erau direct la miazănoaptea şi miazăziua clădirii şi despărţite de el printr-un loc separat (p. 716, S).
42:3 În dreptul celor douăzeci de coţi ai curţii dinăuntru, şi în dreptul caldarâmului curţii de afară, se aflau pridvoare lângă pridvoare în catul al treilea.
Douăzeci de coţi. Cam 40 de picioare. Aceasta este lărgimea locului separat (p. 716, S) care înconjura templul la miazănoapte, la apus şi la miazăzi (vezi comentariul la cap. 41,12). Caldarâmul. În faţa caldarâmului (p. 716, D) de care se spune că aparţine la curtea din afară, de-a lungul interiorului zidului dinăuntru (cap. 40,17). Pridvoare. Sensul cuvântului ebraic tradus astfel este incert. În catul al treilea. Ebr., bashshelishim. Nu este clar dacă aici se vorbeşte de toate cele trei caturi sau numai de cel de sus.
42:4 Pe dinaintea odăilor, era un loc de trecere lat de zece coţi, şi un drum de un cot; uşile lor erau spre miază noapte.
Loc de trecere de zece coţi. LXX zice: Şi în faţa odăilor era un coridor de zece coţi [cam 5,2 m.] în lăţime; lungimea ajungând la o sută de coţi [cam 61,5 m.]”. Exprimarea aceasta este suportată de către versiunea siriacă.
42:5 Odăile de sus erau mai strâmte decât cele de jos şi decât cele de la mijlocul clădirii, pentru că le mai luau din loc şi pridvoarele.
Mai strâmte. Motivul este că galeriile ocupau o anumită parte din spaţiu.
42:6 Erau trei caturi, dar n-aveau stâlpi ca stâlpii curţilor; de aceea, începând de jos, odăile de sus erau mai strâmte decât cele de jos şi cele de la mijloc.
Stâlpii curţilor. Nu e clar la care stâlpi se face referire. LXX nu are aici nici un cuvânt pentru ,,curţi”. Unii cred că stâlpii se aplică la cele 30 odăi (cap. 40,17).
42:7 Zidul de afară, care mergea alături cu odăile, dinspre curtea de afară, în faţa odăilor, avea o lungime de cincizeci de coţi;
Zidul. Poziţia exactă a acestui zid nu e clară. Unii gândesc că aici se face referire la zidul de afară al unui bloc mai scurt de odăi (v.8).
42:8 căci lungimea odăilor dinspre curtea de afară era de cincizeci de coţi. Dar faţa Templului avea o sută de coţi.
Lungimea odăilor. Unii iau aceasta ca fiind măsura unui bloc mai scurt de odăi (cam 25,9 m.) paralel cu blocul mai lung şi despărţit de blocul mai lung prin ,,coridorul” amintit la v. 4. Acesta nu a fost indicat pe diagramă (p. 716) deoarece descrierea nu e îndestulătoare pentru a clarifica detaliile planului.
42:9 Dedesubtul acestor odăi era intrarea de la răsărit, cum veneai din curtea de afară.
Verset ce nu a fost comentat.
42:10 Mai erau nişte odăi de grosimea zidului curţii dinspre răsărit, în dreptul locului gol şi în dreptul clădirii.
Dinspre răsărit. LXX zice ,,către miazăzi” (comp. v. 12,13). Versetele 10-12 par să descrie o altă clădire cu odăi la miazăzi de templu identică cu aceea de la miazănoapte.
42:11 În faţa lor, era un loc de trecere, ca şi înaintea odăilor dinspre miază noapte, de aceeaşi lungime şi lăţime; ieşirile, întocmirea şi uşile lor erau la fel.
Verset ce nu a fost comentat.
42:12 Tot aşa era şi cu uşile odăilor dinspre miazăzi. Era o uşă la capul locului de trecere, care se afla drept înaintea zidului dinspre răsărit, pe unde intrai.
Verset ce nu a fost comentat.
42:13 El mi-a zis: Odăile de la miazănoapte şi odăile de la miazăzi, care sunt în faţa locului gol, sunt odăile sfinte, unde vor mânca lucrurile prea sfinte preoţii, care se apropie de Domnul; în ele vor pune lucrurile prea sfinte, darurile de mâncare, vitele aduse ca jertfe de ispăşire şi de vină; căci locul acesta este sfânt.
Vor mânca. Versetele 13, 14 descriu funcţiunile acestor odăi. Prin lege, preoţilor li se cerea să mănânce anumite părţi ale sacrificiilor, într-un loc sfânt” [,,în locul sfânt” KJV] (Levitic 10,12.13; Numeri 18,9,10).
42:14 Când vor intra preoţii, nu vor ieşi din locul sfânt ca să se ducă în curtea de afară, ci îşi vor lăsa acolo hainele cu care fac slujba, căci hainele acestea sunt sfinte; se vor îmbrăca în alte haine ca să se apropie de curtea care este pentru popor.
Va lăsa acolo hainele. Aceste odăi sfinte serveau ca odăi de îmbrăcaţi pentru preoţi.
42:15 După ce a isprăvit de măsurat casa dinăuntru, m-a scos pe poarta dinspre răsărit, şi a măsurat-o pe partea de afară de jur împrejur.
Casa dinlăuntru. Termenul de aici se referă la aria templului, probabil tot ce s-a măsurat până aici. Ezechiel acum se reîntoarce la poarta de afară dinspre răsărit, de unde începuse cercetarea ariei templului (cap. 40,6).
42:16 A măsurat partea de răsărit cu prăjina de măsurat, şi de jur împrejur a găsit cinci sute de prăjini.
Cinci sute de prăjini. LXX nu are aici nici un cuvânt pentru ,,prăjini”. Probabil că este vorba de coţi. Observaţi că cuvântul este adăugat în v. 20 şi că nu apare în cap. 45,2. În plus suma dimensiunilor porţilor, curţilor, etc., este 500 de coţi în orice parte.
42:17 A măsurat partea de miazănoapte cu prăjina de măsurat, şi a găsit de jur împrejur cinci sute de prăjini.
Verset ce nu a fost comentat.
42:18 A măsurat partea de miazăzi cu prăjina de măsurat, şi a găsit cinci sute de prăjini.
Verset ce nu a fost comentat.
42:19 S-a întors apoi spre apus, şi a măsurat cinci sute de prăjini cu prăjina de măsurat.
Verset ce nu a fost comentat.
42:20 A măsurat astfel în cele patru laturi zidul de jur împrejurul casei; lungimea era de cinci sute de prăjini, şi lăţimea de cinci sute de prăjini; zidul acesta despărţea locul sfânt de cel nesfânt.
Zidul. Vezi comentariul la cap. 40,5