Printable ModeEzechiel, 40
|
40:1 În anul al douăzeci şi cincilea al robiei noastre, la începutul anului, în ziua a zecea a lunii, la patrusprezece ani după dărâmarea cetăţii, tocmai în ziua aceea, a venit mâna Domnului peste mine, şi m-a strămutat în ţara lui Israel. În anul al douăzecişicincilea. Evident al captivităţii lui Ioiachim (vezi comentariul la cap. 1,2), dacă scala anilor este aceeaşi în tot cuprinsul cărţii. Faptul că v. 1 se referă la captivitatea ,,noastră” (aşa cum face cap. 33,21) arată că Ezechiel fusese luat captiv împreună cu Ioiachim. La începutul anului. Ebr. ra’sh hashshanah, ,,capul anului”. Întrucât ra’sh e uneori tradus ,,întâi”, unii iau aceasta ca însemnând luna întâia a anului, şi anume Nisan. Dacă lucrurile stau aşa, data aceasta era în Aprilie, 573, sau Aprilie, 572 (depinzând de faptul că Ezechiel începea anul din primăvară sau toamnă). Totuşi, dacă Ezechiel avea în gând începutul anului şi calcula Captivitatea după anul civil iudeu, care începea cu luna a VII-a (Tişri), aceasta era Ziua Ispăşirii din Octombrie, 573 (vezi p. 572). E interesant de a nota că aceasta este unica apariţie în Biblie a expresiei ra’sh hashshanah, prin care ziua de 1 Tişri, sau Ziua Anului Nou, este încă numită de către Iudei astăzi, dar ea nu dovedeşte că ea însemna neapărat acelaşi lucru pe vremea aceea. Ziua menţionată este a 10-a, nu 1-a. Patrusprezece ani. Anul al XXV-lea al captivităţii lui Ioiachim poate fi egalat cu al patrusprezecelea după căderea Ierusalimului, pentru a permite cele trei date posibile menţionate în paragraful precedent (vezi Vol. III, p. 92, 93). Capitolele 40-48 constituie o profeţie de un caracter unic. Ele prezintă o viziune a unui nou templu în amănunte îngrijite, un nou şi remarcabil plan pentru împărţirea ţării, şi o vedenie a unor ape dătătoare de viaţă pornind de la acel templu măreţ. Profeţia prezintă mai multe probleme de interpretare. Au fost adoptate trei linii principale de interpretare: 1. 1. Interpretarea literală. Aceasta susţine că Ezechiel a oferit schema unei noi constituţii pentru Israel, care să fie pusă în vigoare la un timp oarecare din viitor, fie imediat după exil sau mai târziu. Potrivit acestei concepţii construirea unui templu, instituirea cultului şi o împărţire a ţării ar fi urmat precis specificările oferite de Ezechiel. 2. 2. Interpretarea futuristă. Aceasta găseşte în viziunea templului o nouă constituţie pentru Israelul restaurat şi reunit. Totuşi, cu toate că admite că într-o oarecare măsură mai mică ar fi putut să fie pusă în vigoare după Exil, ea priveşte o epocă de aur încă viitoare ca timp, când viziunea va primi o împlinire exactă şi deplină. 3. Interpretarea alegorică. Aceasta tăgăduieşte orice împlinire literală şi priveşte către o oarecare împlinire simbolică în timpul imediat următor Exilului, sau la sfârşitul vremii. Cu privire la aceste trei concepţii se pot face anumite comentarii. Contra concepţiei literale, se susţine că este de neconceput să nu fie nici o aluzie la vorbirea lui Ezechiel în cărţile de istorie ale lui Ezra şi Neemia, sau în profeţia lui Hagai, care se ocupă toate de această perioadă. Deşi acestea descriu reîntoarcerea şi aşezarea în ţară, şi rezidirea Templului, nu fac nici o referire la profeţia aceasta, şi nici nu prezintă o dorinţă din partea constructorilor de a se conforma la îndrumările lui Ezechiel. Contra concepţiei futuriste se susţine că având în vedere legăturile dintre dispensaţiunea veche şi cea nouă aşa cum e expusă în Scriptură este imposibil să mai concepem că jertfele de animale puteau din nou să fie înfiinţate prin poruncă divină şi să fie bine primite de Dumnezeu. Împotriva concepţiei alegorice, se susţine că ea oferă o justificare neîndestulătoare pentru multele amănunte ale viziunii şi nu e în stare să prezinte un tipar interpretativ destul de semnificativ pentru a garanta atenţia extinsă dată subiectului. Concepţia cea mai simplă este aceea care urmează principiile schiţate în comentariile la cap. 38,1. Potrivit cu principiile acestea viziunea cu templul ar fi fost împlinită literar dacă poporul ar fi fost credincios faţă de însărcinarea dată lor, dar pentru că au dat greş, profeţia n-a putut fi împlinită în intenţia ei originală. Relativ numai puţini s-au întors, şi aceştia erau mult prea departe de planul lui Dumnezeu pentru ei. Anumite lucruri (vezi cap. 47) vor avea o oarecare măsură de împlinire pentru biserica creştină, aşa cum arată scriitorii inspiraţi ulteriori. Viziunea cu templul e o profeţie în tablouri, şi principiile schiţate în comentariile de la cap. 1,10 trebuie să fie aplicate. Ezechiel a văzut reprezentări ale celor reale şi nu cele reale însele, iar măsura identităţii rămâne o problemă pentru interpretare ulterioară. Cu toate acestea, în orice măsură se deosebesc cele două, o comparaţie cu alte profeţii în legătură cu restaurarea ne conduce la credinţa că profetul aici descrie o stare literală cu un templu literal şi o capitală literală. E greu de a concepe cum Iudeii, cărora le fusese adresată profeţia aceasta, ar fi putut să o înţeleagă altfel. Faptul că scriitorii biblici post-exilici nu s-au referit niciodată la profeţia aceasta, şi faptul că constructorii Templului în aparenţă nu au dat nici o atenţie planului poate fi explicat pe temeiul că ziditorii îşi dădeau perfect de bine seama că încă nu se împliniseră condiţiile care să permită împlinirea acestor făgăduinţe. Şi iarăşi, această serie de profeţii nu dă o indicaţie că planurile urmau să fie executate îndată după reîntoarcerea exilaţilor în propria lor ţară. Ele erau fără îndoială susţinute ca o ţintă viitoare către care să se facă sforţări. Dacă Dumnezeu ştia că templul Său nu urma să fie niciodată zidit, de ce trebuia să-şi dea atâta osteneală ca să ofere un plan atât de detaliat al stării viitoare? Răspunsul este: Dumnezeu a încercat toate metodele pentru a atrage pe Israel să accepte distinsul său destin plănuit original pentru el. Până la punctul acesta istoria lor fusese o istorie de repetate înfrângeri. Dumnezeu le oferea acum o nouă ocazie de a începe din nou. Trecutul urma să fie uitat şi niciodată să nu le mai fie pus în faţă. Israel în chip naţional, şi poporul lui ca persoane, era invitat să se folosească de măreaţa înlesnire. E raţional să presupunem că, pentru a convinge pe poporul Său de certitudinea făgăduinţei, Dumnezeu a îndrumat pe servul Său să desemneze un plan al templului care urma să alcătuiască centrul cultului pentru noul stat. Dumnezeu ar fi putut să lase făgăduinţa aceasta în termeni generali. El ar fi putut doar să le spună că în viitor templul lor urma să fie reconstruit. Dar o astfel de aluzie ar fi fost oarecum vagă. Nu urma să fie nici o îndoială cu privire la seriozitatea intenţiilor Sale dacă fiecare detaliu al construcţiei şi al serviciului era zugrăvită cu grijă. Nouă capitole în total sunt devotate templului şi serviciilor lui, şi amănuntelor cu privire la cetate şi noua împărţire a ţării. Aceasta este ultima viziune importantă a lui Ezechiel (numai aceea cu privire la Egipt, din cap. 29,17-21, a venit mai târziu), şi mărimea şi grandoarea ei sunt o corespunzătoare culminare a carierei lui profetice. S-a dat următorul rezumat plin de culoare literară al acelei cariere: Ezechiel explodează pe scenă ca norul de furtună descris în cea dintâi profeţie a lui, desfăşurarea viziunilor lui ne ia privirile ca luminile cromatice rotitoare din mijlocul norului care înaintează, până când furtuna se sfârşeşte, norul se topeşte în spaţiu şi rămâne atâta din lumină încât să dezvăluie splendorile unei cetăţi, unui templu, şi unei întocmiri statale iluminate de slava nepieritoare a unui Dumnezeu pururea de faţă” (Homiletic Commentary). Planul temlului lui Ezechiel 40:2 M-a dus acolo, în nişte vedenii dumnezeieşti, şi m-a aşezat pe un munte foarte înalt; spre miazăzi de acest munte era ceva ca o cetate zidită. Un munte foarte înalt. Profetul a fost aşezat într-un punct înălţat aşa ca din locul acela avantajat să poată cerceta amănuntele viziunii. De acest. Literal, ,,pe el”. Ceva ca o cetate. Templul şi curţile lui înconjurate de ziduri dădeau impresia unei cetăţi întărită cu ziduri (cu privire la mărime vezi comentariul la v.5). 40:3 M-am dus acolo; şi iată că acolo era un om, a cărui înfăţişare era ca înfăţişarea aramei; el avea în mână o sfoară de măsurat, de in, şi o prăjină de măsurat, şi stătea la poartă, Un om. Fiinţa nu este identificată. Sfoară de măsurat, de in. Aceasta ar fi urmat să fie folosită pentru măsurători întinse (vezi cap. 47,3). Prăjină de măsurat. Sau ,,trestie” . Vezi Apocalips 11,1; 21,15. Aceasta urma să fie folosită pentru măsurători mai scurte (vezi comentariul la Ezechiel 40,5). 40:4 Omul acela mi-a zis: Fiul omului, priveşte cu ochii tăi, ascultă cu urechile tale, şi ia aminte la toate lucrurile, pe care ţi le voi arăta; căci ai fost adus aici ca să ţi le arăt. Fă cunoscut casei lui Israel tot ce vei vedea. Fă cunoscut…tot. Scopul facerii cunoscute a acestor amănunte complicate era de a pune în cunoştinţă pe copiii lui Israel de măreţul plan al lui Dumnezeu pentru ei. Descrierea acestor amănunte era evident menită să fie o puternică atracţie pentru popor spre a împlini condiţiile necesare. Ea oferea asigurarea că gândurile lui Dumnezeu pentru ei erau gânduri de pace şi nu de nenorocire (vezi Ieremia 29,11). Expunerea unui plan complet le arăta că Dumnezeu privea în chip serios aceste intenţii şi urma să-şi facă partea Sa dacă poporul şi-o făcea pe a lui (vezi p.29,30). 40:5 Un zid înconjura Templul pe din afară de jur împrejur. În mâna omului aceluia era o prăjină de măsurat lungă de şase coţi, fiecare cot având o palmă mai mult decât cotul obişnuit. A măsurat lăţimea zidului, care era de o prăjină, şi înălţimea, care era tot de o prăjină. Fiecare cot având o palmă mai mult. Socotind cotul de 444,5 mm, şi palma de 1/6 cot, cotul lui Ezechiel urma să fie cam de 516.8 mm. Prăjina de măsurat ar fi avut atunci o lungime cam de 3,12 m (vezi Vol. I, p. 165). Lăţimea zidului. Adică grosimea zidului care împrejmuia curtea. Zidul e însemnat cu A. pe planul de la p. 716. Desenul acesta e oferit ca o reprezentare aproximativă a clădirii şi a curţilor (vezi nota explicativă). Înălţimea şi lăţimea zidului sunt date aici ca egale. Lungimea nu este dată aici, dar reiese că trebuie să fi fost de aproximativ 259 m (vezi comentariul la cap. 42,16) pe fiecare latură a lui. Zidul acesta era în jurul exteriorului întregului complex de construcţie. Nu era înalt (cam 3 m), iar oamenii care se apropiau ca să se închine puteau uşor să vadă templul în toată frumuseţea şi slava lui strălucind deasupra zidurilor. 40:6 A mers la poarta de răsărit, şi i-a suit treptele. A măsurat pragul porţii, care era lat de o prăjină, şi celălalt prag care era lat de o prăjină. Poarta de răsărit. Versetele 6-16 descriu poarta de răsărit (p. 716, B), sau construcţia porţii, care era poarta principală întrucât ducea direct către intrarea templului. Ea e descrisă cu amănunţime, întrucât dimensiunile porţilor exterioare de miazănoapte şi de miazăzi (p. 716, F, G) sunt identice. Treptele. Nivelul intrării pe poartă era mai ridicat decât terenul care era în jurul împrejmuirii templului. Se susţine că la fel cu intrările de la miazănoapte şi de la miazăzi ea avea şapte trepte (vezi v. 22, 26; vezi p. 716, a). Pragul. Intrarea porţii venind din afară. Lat de o prăjină. Aceasta este aceeaşi cu grosimea zidurilor înconjurătoare (v. 5), care e de 6 coţi; cealaltă dimensiune a acestei intrări e de 10 coţi (v. 11). 40:7 Fiecare odaie de pază era lungă de o prăjină, şi largă tot de o prăjină. Între fiecare două odăi de pază era un loc gol de cinci coţi. Pragul porţii, de lângă tinda porţii dinăuntru, era de o prăjină. Odaie de pază. Sau ,,Cămăruţă” . Potrivit cu v. 10 erau trei din acestea de fiecare parte a pasagiului central. Odăile măsurau cam 3,05 mp. Dinlăuntru. Literal, ,,din casă”, adică ,,spre interior”. Acesta e probabil pragul la celălalt capăt al pasagiului construcţiei porţii, ducând la portic (v. 8). 40:8 A măsurat şi tinda porţii dinăuntru; era de o prăjină. Tinda. Sau ,,vestibul”. Porţii. Multe manuscrise şi versiunile vechi omit pasajul care începe aici şi continuând în v. 9, ,,era de o prăjină. A măsurat apoi tinda porţii”. Aceia care acceptă textul mai scurt susţin că era o tindă, sau un vestibul în poarta aceasta. Aceia care acceptă textul mai lung susţin că erau două tinde. De aceea diferite desene ale construcţiei porţii diferă în privinţa aceasta. Vezi p. 716, nota explicativă, cu privire la incertitudinea detaliilor arhitecturale. 40:9 A măsurat apoi tinda porţii; era de opt coţi, şi stâlpii ei erau de doi coţi. Tinda porţii era spre partea dinăuntru. Opt coţi. Cam 4,3 m. Există diferenţe de opinie cu privire la faptul dacă măsura porticului era de la est la vest sau de la nord la sud. Stâlpii. Ebr. ‘elim, ,,stâlpi” (RSV). 40:10 Odăile de pază ale porţii de răsărit erau în număr de trei de o parte şi trei de cealaltă; fiecare aveau aceeaşi măsură, şi stâlpii de fiecare parte aveau tot aceeaşi măsură. Odăile de pază. Vezi comentariul la v. 7. 40:11 A măsurat apoi lărgimea deschizăturii porţii, care era de zece coţi, şi lungimea porţii, care era de treisprezece coţi. Deschizăturii. Sau ,,Intrării” . Adică pragul de la intrarea de afară. Lungimea porţii. Dimensiunea măsurată este nesigură. Unii gândesc că este măsura acelei părţi a portalului care avea acoperiş deasupra, alţii că era centrul pasagiului între odăile laterale care era probabil neacoperit. 40:12 Înaintea odăilor de pază era un loc gol de un cot de o parte şi de cealaltă; fiecare odaie de pază avea şase coţi de o parte, şi şase coţi de cealaltă. Loc gol. Poate un zid înaintea odăilor de pază. Reiese că era o barieră la 1 cot în pasaj în faţa odăii de pază, aşa ca santinela să iasă afară fără piedici şi să se uite în sus şi în jos prin hol. 40:13 A măsurat poarta de la acoperişul unei odăi de pază, până la acoperişul celeilalte; între cele două deschizături care erau faţă în faţă era o lăţime de douăzeci şi cinci de coţi. De la acoperiş. Măsura aceasta de circa 13 m. este de-a curmezişul portalului de la nord la sud. 40:14 A măsurat tinda porţii şi a găsit douăzeci de coţi; tinda da într-o curte, de jur împrejurul porţii. A măsurat tinda. Sau ,,A făcut şi stâlpii” . Unii preferă să accepte traducerea LXX: ,,Şi locul deschis al porticului porţii în afară era de douăzeci de coţi la odăile din jurul porţii”. Este posibil ca ‘elim (stâlpi) să fi fost confundat cu ‘ulam (portic), deşi este dificil de a vedea cum 20 poate fi pus în locul lui 60. Potrivit cu textul ebraic, stâlpii, sau pilonii, ar fi fost de o înălţime impresionantă. 40:15 Locul dintre poarta de la intrare şi tinda porţii dinăuntru era lung de cincizeci de coţi. Cincizeci de coţi. Cam 26,3 m. Lungimea construcţiei porţii era de două ori lăţimea ei (v. 13). O metodă de reconstruire permiţând un singur portic sau vestibul (vezi comentariul la v. 8) ajunge la lungimea totală după cum urmează: pragul din afară, 6 coţi; trei odăi de pază de câte 6 coţi, 18 coţi; două locuri goale a 5 coţi, 10 coţi; pragul dinăuntru, 6 coţi; porticul, 8 coţi; canaturi, 2 coţi; rezultând un total de 50 de coţi. Altă reconstruire admiţând două porticuri ajunge la un alt rezultat. 40:16 La odăile de pază şi la stâlpii lor dinăuntrul porţii de jur împrejur erau nişte ferestre îngrădite; ferestre erau şi înăuntru în tindele porţii de jur împrejur; iar pe stâlpi erau săpate ramuri de finici. Ferestre îngrădite. Sau ,,Ferestre înguste” . Literal, ,,ferestre închise”, probabil însemnând ferestre cu gratii (vezi comentariul la 1Regi 6,4). Poziţia exactă a acestor ferestre nu este clară. Ramuri de finici. Podoabe asemănătoare fuseseră folosite la sculpturile Templului lui Solomon (1Regi 6,29.32). 40:17 M-a dus în curtea de afară, unde se aflau odăi şi un caldarâm de jur împrejur; pe caldarâmul acesta erau treizeci de odăi. Curtea de afară. Templul cu două curţi, una dinăuntru şi alta de afară (p. 716, R şi C respectiv). Caldarâm. Caldarâmul înconjura curtea de afară. Treizeci de odăi. Mărimea şi poziţia acestor odăi (p.716, E, E, E, E, E, E) nu este dată. Din punct de vedere al simetriei erau probabil câte zece pe cele trei laturi neocupate de clădirile templului. Nu e spus dacă ele erau construite în blocuri sau în unităţi separate. 40:18 Caldarâmul era lângă porţi, şi era de-a lungul porţilor: acesta era caldarâmul de jos. De-a lungul. Caldarâmul acesta reiese că fusese tot atât de lat ca şi lungimea construcţiilor porţii, cam 50 de coţi (cap. 40,15). din aceasta trebuia să se scadă grosimea zidului de afară de 6 coţi (v.5) lăsând o lăţime pentru caldarâm de cam 44 coţi. Caldarâmul de jos. Probabil numit aşa pentru a-l distinge de acela din curtea dinăuntru, la un nivel mai înalt (cap. 41,8). 40:19 A măsurat lăţimea de la poarta de jos până la partea de afară a curţii dinăuntru, şi avea o sută doi coţi, la răsărit şi la miazănoapte. O sută de coţi. Cam 2000 de picioare. Măsurătoarea era de la intrarea lăuntrică a construcţiei porţii la intrarea de afară a construcţiei porţii dinlăuntru (vezi v. 23, 27). 40:20 A măsurat lungimea şi lăţimea porţii de miazănoapte a curţii de afară. Porţii de miazănoapte. Versetele 20-27 descriu poarta de la miazănoapte (p. 716, F), care era exact ca poarta de răsărit (p. 716, B), deja descrisă (v. 6-16), cu informaţia în plus că erau şapte trepte (p. 716, a) ducând sus la poartă (v. 22). 40:21 Odăile ei de pază, în număr de trei de o parte şi trei de alta, stâlpii şi tinda ei, aveau aceeaşi măsură ca poarta dintâi, cincizeci de coţi în lungime şi douăzeci şi cinci de coţi în lăţime. Verset ce nu a fost comentat. 40:22 Ferestrele ei, tinda ei, finicii ei, aveau aceeaşi măsură ca poarta de răsărit; te suiai la ea pe şapte trepte, iar tinda ei era în partea dinăuntru. Verset ce nu a fost comentat. 40:23 La curtea dinăuntru era o poartă, în faţa porţii de miazănoapte şi în faţa porţii de răsărit; a măsurat o sută de coţi de la o poartă până la cealaltă. La curtea dinlăuntru era o poartă. Cineva stând în curtea de afară (v. 17) aproape de poarta de miazănoapte (p. 716, F) ar fi putut vedea porţile lăuntrice de miazănoapte şi de răsărit (I, H), fiecare din acestea stând în faţa porţii ei corespunzătoare de miazănoapte şi de răsărit din afară, la o distanţă de 51,8 m. 40:24 M-a dus în partea de miazăzi, unde se afla poarta de la miazăzi. I-a măsurat stâlpii şi tinda, care aveau aceeaşi măsură. În partea de miazăzi. Versetele 24-27 descriu poarta de miazăzi(p. 716, G), care este identică cu porţile de răsărit şi de miazănoapte deja descrise. 40:25 Poarta aceasta şi tinda ei aveau ferestre de jur împrejur, ca şi celelalte ferestre, şi poarta era lungă de cincizeci de coţi şi lată de douăzeci şi cinci de coţi. Verset ce nu a fost comentat. 40:26 La ea te suiai pe o scară de şapte trepte, iar tinda ei era în partea dinăuntru; pe stâlpi era câte un finic de fiecare parte. Verset ce nu a fost comentat. 40:27 Curtea dinăuntru avea o poartă înspre miazăzi; a măsurat de la o poartă până la cealaltă spre miazăzi o sută de coţi. Curtea dinlăuntru avea o poartă. Amplasarea porţii lăuntrice de miazăzi (p. 716, J) corespunde cu aceea a porţilor de miazănoapte şi de răsărit. 40:28 M-a dus în curtea dinăuntru, pe poarta de miazăzi. A măsurat poarta de miazăzi, şi a găsit că avea aceeaşi măsură. Poarta de miazăzi. Cele trei porţi ale curţii lăuntrice (p.716, H, I, J) sunt esenţial aceleaşi ca şi porţile de afară. O deosebire este că cele dinainte aveau un şir de opt trepte (p. 716, b), şi cele de pe urmă un şir de şapte trepte (p. 716, a). 40:29 Odăile ei de pază, stâlpii şi tinda ei, aveau aceeaşi măsură. Poarta aceasta şi tinda ei aveau ferestre de jur împrejur, şi poarta era lungă de cincizeci de coţi şi lată de douăzeci şi cinci de coţi. Verset ce nu a fost comentat. 40:30 (De jur împrejur erau tinzi lungi de două zeci şi cinci de coţi şi late de cinci coţi.) Verset ce nu a fost comentat. 40:31 Tinda porţii dădea în curtea de afară; pe stâlpii ei erau finici, şi opt trepte pentru suit la poartă. Verset ce nu a fost comentat. 40:32 M-am dus apoi în curtea dinăuntru, pe intrarea de răsărit. A măsurat poarta, şi a găsit că avea aceeaşi măsură. A măsurat poarta. Versetele 32-37 dau o descriere a porţilor de răsărit şi de miazănoapte ale curţii dinlăuntru, care erau amândouă exact la fel cu poarta de miazăzi deja descrisă (v. 28-31). 40:33 Odăile ei de pază, stâlpii ei şi tinda ei, aveau aceeaşi măsură. Poarta aceasta şi tinda ei aveau şi ele ferestre de jur împrejur, lungi de cinci zeci de coţi şi late de două zeci şi cinci. Verset ce nu a fost comentat. 40:34 Tinda ei dădea în curtea de afară; de fiecare parte erau finici pe stâlpi, şi opt trepte pentru suit la poartă. Verset ce nu a fost comentat. 40:35 M-a dus la poarta de miază-noapte. A măsurat-o, şi a găsit aceeaşi măsură. Verset ce nu a fost comentat. 40:36 Şi ea avea odăi de pază, stâlpi, tindă şi ferestre de jur împrejur; era lungă de cinci zeci de coţi şi lată de două zeci şi cinci de coţi. Verset ce nu a fost comentat. 40:37 Tinda ei dădea în curtea de afară; de fiecare parte erau cinci finici pe stâlpii ei, şi opt trepte pentru suit la poartă. Verset ce nu a fost comentat. 40:38 Era o odaie, care se deschidea spre tinda porţii; acolo trebuiau spălate arderile de tot. Acolo trebuiau spălate. Apropierea pasajului de faţă de descrierea porţii de miazănoapte (v. 35-37) a determinat pe unii să tragă concluzia că mobilierul descris aici aparţinea la poarta aceea. Alţii cred că aici e introdusă o nouă secţiune şi că se are în vedere poarta de răsărit (vezi v. 40, 44; cap. 43,17; 46,1.2). 40:39 În tinda porţii erau de fiecare parte două mese, pe care trebuia junghiată arderea de tot, jertfa de ispăşire şi jertfa pentru vină. Mese. Versetele 39-41 descriu cele opt mese pe care erau junghiate animalele de jertfă. Cu privire la amplasarea posibilă a acestor mese vezi comentariul la v. 40 (p. 716, c. c.) 40:40 În una din părţile de afară, cum te sui la intrarea porţii de miază-noapte, erau două mese; şi în cealaltă parte, spre tinda porţii, erau iarăşi două mese. Porţii de miazănoapte. Unii comentatori iau cuvântul tradus aici prin ,,miazănoapte” (în KJV şi RSV) ca însemnând ,,către miazănoapte”, deci de partea dinspre miazănoapte a porţii de răsărit. Părerile diferă în ce priveşte dacă aceste mese se înţelegea că trebuie să fie la poarta de miazănoapte, la partea de răsărit, sau la toate trei porţile. 40:41 În cele două părţi ale porţii, se aflau astfel patru mese de o parte şi patru mese de cealaltă, de toate opt mese, pe care trebuiau înjunghiate jertfele. Verset ce nu a fost comentat. 40:42 În faţa meselor pentru jertfe, mai erau pentru arderile de tot patru mese de pietre cioplite, lungi de un cot şi jumătate, late de un cot şi jumătate, şi înalte de un cot; pe mesele acestea, trebuiau puse uneltele cu care se înjunghiau vitele pentru arderi de tot şi pentru celelalte jertfe. Verset ce nu a fost comentat. 40:43 Pe dinăuntru casa avea de jur împrejur pervazuri de un lat de mână, care slujeau ca mese pentru carnea jertfelor. Pervazuri. Ebr. shephattayim, al cărui sens aici este neclar. Cuvântul se întâlneşte numai aici şi în Psalmi 68 unde este tradus prin ,,staul” [,,oală” în KJV], dar ar trebui să fie redat ,,vetre” (vezi comentariul la Psalmi 68,13), un sens care nu se potriveşte aici. LXX redă pe shephattayim prin ,,hotare”. În Targumuri se zice ,,cârlige”. 40:44 Afară din poarta dinăuntru erau două odăi pentru cântăreţi în curtea dinăuntru: una era alături de poarta de miază noapte şi avea faţa spre miazăzi, cealaltă era alături de poarta de miazăzi şi avea faţa spre miazănoapte. Odăi. Mărimea şi amplasarea exactă a acestor odăi nu e specificată. Potrivit cu LXX erau numai două odăi, una la poarta de miazănoapte privind spre miazăzi, şi cealaltă la poarta de miazăzi privind către miazănoapte. Totuşi, ebraica arată că ele erau lângă porţile de miazănoapte şi de răsărit şi nu e necesar de a corecta pe ,,răsărit” prin ,,miazăzi” dacă aceste odăi erau undeva la unghiurile la mijlocul drumului dintre porţile de miazănoapte şi răsărit şi de răsărit şi de miazăzi. În diagrama de la p. 716, P, P arată aşezarea posibilă a acestor odăi în de acord cu felul cum se exprimă Ebraica. 40:45 El mi-a zis: Odaia aceasta, dinspre miazăzi, este pentru preoţii care îngrijesc de slujba Templului. Verset ce nu a fost comentat. 40:46 Iar odaia dinspre miazănoapte este pentru preoţii care îngrijesc de slujba altarului. Fiii lui Ţadoc sunt aceia care, din fiii lui Levi, se apropie de Domnul, ca să-I slujească. Fii lui Ţadoc. Cu privire la preoţia din neamul lui Ţadoc vezi comentariul la 2Samuel 8,17. 40:47 A măsurat curtea, care era în patru colţuri, lungă de o sută de coţi. Altarul era înaintea casei. A măsurat curtea. Aceasta era curtea altarului (p. 716, R), un pătrat de aproape 51,8 m în centrul curţii dinlăuntru. 40:48 M-a dus în tinda casei. A măsurat stâlpii tindei, şi a găsit cinci coţi de o parte, şi cinci coţi de cealaltă. Lăţimea porţii era de patrusprezece coţi, iar peretele de pe laturile porţii era de trei coţi deoparte şi de trei coţi de cealaltă. o parte, şi cinci coţi de cealaltă. Lăţimea porţii era de patrusprezece coţi, iar peretele de pe laturile porţii era de trei coţi deoparte şi de trei coţi de cealaltă. Tinda casei. Versetele 48 şi 49 descriu dimensiunile vestibulului templului (p. 716, M). Stâlpii. Sau ,,coloană”, sau ,,canat” (vezi comentariul la v. 9). Măsura de aici este a grosimii celor două proeminenţe de pe laturile intrării. Trei coţi. Sau 1,9 m. Aceasta este poate lungimea ieşiturilor de ambele laturi ale intrării. 40:49 Tinda avea o lungime de douăzeci de coţi şi o lăţime de doisprezece coţi; te suiai la ea pe zece trepte. Lângă stâlpi mai erau şi alţi stâlpi, unul de o parte şi altul de alta. Douăzeci de coţi. Unii socotesc măsura aceasta ca fiind în lungul axei nord-sud a porticului, şi presupun că odăile laterale (cap. 71, 6.7) se extind de-a lungul spatelui cât şi a laturilor clădirii. Alţii restrâng odăile laterale la părţile de miazănoapte şi de miazăzi şi iau măsura de 20 de coţi a tindei că e în lungul axei est-vest. Doisprezece. Sau ,,Unsprezece”. Textul din LXX zice ,,doisprezece”. Trepte. Ca şi la cele două curţi în casa însăşi se intra pe trepte. Numărul este dat de LXX ca fiind zece. Casa era şi mai sus în înălţime decât curtea dinlăuntru. Vezi p. 716, d. Lângă stâlpi mai erau şi alţi stâlpi. Ca şi Templul lui Solomon, această nouă clădire urma să aibă câte un stâlp de ambele laturi ale treptelor (p. 716, N, N; vezi 1Regi 7,15-22). |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version: