39:9 Atunci locuitorii cetăţilor lui Israel vor ieşi, vor arde şi vor da pradă flăcărilor armele, pavezele şi scuturile, arcurile şi săgeţile, lăncile şi suliţele; şi şapte ani vor face focul cu ele.
Şapte ani vor face focul cu ele. Această parte a profeţiei este evident că nu va avea o împlinire literală în legătură cu a doua venire a lui Hristos şi cu mileniul. Conform principiului schiţat în comentarii la cap. 38.1, istoria ar fi luat un curs cu totul diferit dacă Israel ar fi îngăduit ca Dumnezeu să-Şi ducă la îndeplinire planurile cu privire la ei. În cursul natural al evenimentelor naţiunea restaurată şi prosperă ar fi devenit ţinta de atac din partea naţiunilor păgâne care refuzau să primească solia lui Israel cu privire la adevăratul Dumnezeu. Într-un astfel de război Dumnezeu ar fi ocrotit pe poporul Său dându-i o victorie copleşitoare. Această descriere profetică a luptei celei mari s-ar fi împlinit fără îndoială tot atât de literal ca şi făgăduinţele cu privire la o restaurare naţională şi la misiunea mondială pentru exilaţii lui Israel reîntorşi. Se poate pune întrebarea: De ce, atunci, nu se vor împlini lucrurile acestea acum întrucât există din nou un stat naţional al lui Israel în Palestina, în timpurile moderne? Răspunsul este că între timp Iudeii, când au lepădat pe Isus, au fost lepădaţi de Dumnezeu ca naţiune, şi făgăduinţele aparţin de două mii de ani bisericii Creştine, spre a fi împlinite într-un sens spiritual pentru Israelul spiritual (vezi p. 35,36).