38:17 Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Nu eşti tu acela despre care am vorbit odinioară, prin robii Mei prorocii lui Israel, care au prorocit atunci ani de zile, că te voi aduce împotriva lor?
Despre care am vorbit. O profeţie mai timpurie care să pomenească numele lui Gog nu există acum, şi nici nu trebuie să fim preocupaţi că una de felul acesta s-ar fi pierdut. Văzută în aspectele ei mai cuprinzătoare, lupta descrisă aici e doar culminarea luptei de veacuri dintre puterile răului şi poporul lui Dumnezeu. Cea dintâi înştiinţare ne vine din Grădina Edenului în blestemul rostit asupra şarpelui. Dumnezeu a prezis că va fi o luptă neîncetată între sămânţa femeii, biserica, şi Satana. Biruinţa finală asupra răului a fost prevestită în expresia: ,,ea [sămânţa femeii], îţi va zdrobi capul” (Geneza 3,15). Alte referiri la lupta şi la biruinţa în cele din urmă a dreptăţii se găsesc în psalmi şi cărţi profetice ulterioare (vezi Psalmi 2; 110; Isaia 26,20.21; etc.)
Natural, orice succes din partea poporului lui Dumnezeu urmează să fie întâmpinat cu cea mai mare opoziţie din partea marelui vrăjmaş. Naraţiunea despre Gog, din acest capitol este o prezentare a timpului de rezistenţă cu care ar fi urmat să dea piept în perioada post-exilică un popor renăscut, care acum, în cele din urmă, îşi împlinea misiunea divină. Întrucât profeţia era condiţională şi condiţiile n-au fost împlinite niciodată, prezicerile n-au fost împlinite cu Israelul literal. Şi nici nu se poate ca toate amănuntele să fie proiectate în viitor aşa ca să aibă o împlinire atunci. Numai amănuntele repetate mai târziu de scriitori sacri pot fi luate pozitiv ca având o împlinire viitoare (vezi p. 36-38; vezi comentariul la v. 1).