37:25 Vor locui iarăşi în ţara, pe care am dat-o robului Meu Iacov, şi pe care au locuit-o şi părinţii voştri. Da, vor locui în ea, ei, copiii lor, şi copiii copiilor lor, pe vecie, şi Robul Meu David va fi voievodul lor în veci.
În veci. Se conferă un accent puternic permanenţei noului stat. Aici ocuparea ţării şi împărăţia lui David se spune că sunt ,,în veci”. Potrivit cu v. 26-28 sanctuarul urmează să fie ,,în mijlocul lor pentru totdeauna” iar legământul păcii urmează să fie ,,un legământ veşnic”.
Cu aceste exprimări ar trebui să fie comparate următoarele afirmaţii cu privire la intenţia lui Dumnezeu: ,,Deci Israel ar fi rămas credincios lui Dumnezeu, această clădire măreaţă (Templul lui Solomon) ar fi rămas pururea în picioare, un semn perpetuu al favorului deosebit al lui Dumnezeu faţă de poporul Său ales”. (PK 46). ,,Dacă Israel ca naţiune ar fi păstrat supunerea sa faţă de Cer, Ierusalimul ar fi stat pururea în picioare, alesul lui Dumnezeu” (GC 19). Ezechiel descrie situaţia aşa cum ar fi putut ea să fie (vezi Luca 19,42).