37:12 De aceea, proroceşte, şi spune-le: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Iată, vă voi deschide mormintele, vă voi scoate din mormintele voastre, poporul Meu, şi vă voi aduce iarăşi în ţara lui Israel.
Voi deschide mormintele. În v. 2, oasele au fost prezentate ca aflându-se ,,în mijlocul unei văi”. Aici se spune despre ele că ar fi în mormintele lor. Noua ilustraţie ar putea atrage atenţia către făgăduinţa de a trezi la viaţă pe cei care au mers în mormintele lor în nădejdea împărăţiei lui Dumnezeu.
Nu există nici un motiv aparent pentru care perspectiva aceasta măreaţă să fie reţinută de la cei cu inima pioasă din Israel. Un astfel de eveniment urma să marcheze împlinirea culminantă a întregii restaurări. Pe de altă parte, profeţia aceasta nu trebuia să fie luată ca fiind în primul rând o precizare a învierii finale de la sfârşitul erei creştine. Planul iniţial a lui Dumnezeu cu privire la o restaurare, care să culmineze cu o înviere, n-a fost realizat de Israelul literal. Ceea ce Dumnezeu ar fi voit să împlinească cu naţiunea Israel va fi înfăptuit prin biserica creştină. Împrejurările fiind schimbate în felul acesta, anumite aspecte ale profeţiei sunt şi ele schimbate. Scriitorii Noului Testament au rolul de a ne informa cum profeţiile acestea, care ar fi trebuit să aibă o împlinire mai timpurie, îşi vor avea în cele din urmă aplicarea. (vezi p. 35-38). Aceşti scriitori descriu clar momentul şi împrejurările învierii finale (Ioan 5,28.29; 1Tesaloniceni 4,16.17; Apocalips 20,1-5; etc.).