35:1 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
Cuvântul Domnului. Profetului i se porunceşte să adreseze o nouă profeţie împotriva Edomului (cap. 25,12-14). Pentru ce această nouă învinuire în mijlocul făgăduinţelor de reaşezare? Profetul ia notă de piedicile din calea reocupării Palestinei. Edomiţii se întinseseră în părţile de nord ale Palestinei după ce Israel fusese dus captiv. Babilonul probabil că a îngăduit lucrul acesta deoarece Edomul pare să fi stat alături de Nebucadneţar împotriva lui Israel la asedierea Ierusalimului (vezi comentariul la v. 59). Profetul prezice deplina înlăturare a acestei piedici.
35:2 Fiul omului, întoarce-te cu faţa spre muntele Seir, proroceşte împotriva lui,
Seir. Ebr. Se’ir, de la o rădăcină care însemnează ,,a fi păros”. Acesta a fost numele căpeteniei unei familii Moabite legată prin căsătorie cu Esau, din care au coborât Edomiţii (vezi comentariul la Geneza 36); el mai desemnează şi şirul de munţi de la răsărit la Araba, întinzându-se de la Marea Moartă către sud. Aici este un simbol poetic pentru Edom (vezi Geneza 36,8.9; Deuteronom. 2,1.5; 1Cronici 4,42).
35:3 şi zi: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Iată, am necaz pe tine, muntele Seirului! Îmi întind mâna împotriva ta, şi te prefac într-o pustietate şi într-un pustiu!
Verset ce nu a fost comentat.
35:4 Îţi voi preface cetăţile în dărâmături, vei ajunge o pustietate, ca să ştii că Eu sunt Domnul!
Vei ajunge o pustietate. Unii au atras atenţia la istoria ulterioară a Edomului ca o împlinire a prezicerii prezente, ca de pildă supunerea ţării de către Ioan Hyrcanul (Iosif Flavius, Antiquities xiii.
9. 1), (cca. 126 î.Hr.). Totuşi, întrucât profeţia aceasta apare în mijlocul prezicerii despre restaurarea lui Israel, noi putem susţine că ea şi-a putut avea împlinire unică în legătură cu restaurarea lui Israel (vezi comentariul la cap. 25,14).
35:5 Pentru că aveai o ură veşnică, şi ai doborât cu sabia pe copiii lui Israel, în ziua necazului lor, în vremea când nelegiuirea era la culme,
O ură veşnică. Ura aceasta data din timpul lui Iacov şi Esau (Geneza 27,41; comp. Geneza 25,22.23). La data Exodului, Edomul refuzase trecerea prin ţinutul lui (Numeri 20,14-21). După aşezarea în Canaan Edomiţii urmăriseră cu invidie netăinuită puterea crescândă a lui Israel. Edom se alăturase lui Amon şi lui Moab pe vremea lui Iosafat (2Cronici 20,10.11; comp. Psalmi 83,1-8). Ar părea că atunci când Babilonienii au luat Ierusalimul, Edomiţii i-au ajutat, ocupând porţile şi drumurile care duceau la ţară aşa ca să împiedice scăparea fugarilor (Obadia 11-14). În ziua nenorocirii Ierusalimului, Edomiţi exclamaseră cu duşmănie: ,,Radeţi-l, radeţi-l din temelii” (Psalmi 137,7).
35:6 de aceea, pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, că te voi face sânge, şi te va urmări sângele; fiindcă n-ai urât sângele, de aceea sângele te va urmări.
Te voi face sânge. Compară cu cele spuse de Hristos: ,,Toţi cei ce scot sabia, de sabie vor pieri” (Matei 26,52).
35:7 Voi preface muntele Seir într-o pustietate şi într-un pustiu, şi voi nimici cu desăvârşire din el şi pe cei ce se duc şi pe cei ce se întorc.
Cei ce se duc. Sau ,,Cel care trece” . Compară Zaharia 7,14; 9,8.10.
35:8 Îi voi umple munţii cu morţi; şi cei ucişi de sabie vor cădea pe dealurile tale, în văile tale şi în toate puhoaiele tale.
Puhoaiele. Sau ,,Râurile” . Caracteristicile fizice menţionate aici descriu grafic topografia Edomului.
35:9 Te voi preface în nişte pustietăţi veşnice, cetăţile nu-ţi vor mai fi locuite, şi veţi şti că Eu sunt Domnul.
Pustietăţi veşnice. Edomul, care tresăltase de bucurie în mod sălbatic pentru nimicirea rivalei sale, şi momentan având parte de superioritate aparentă faţă de Israel, se găsea, totuşi, în dezavantaj. Pentru Israel urma să fie o refacere – pentru Edom numai pustiire veşnică.
35:10 Pentru că ai zis: Aceste două neamuri, şi aceste două ţări vor fi ale mele, şi le vom lua în stăpânire! măcar că Domnul era acolo,
Două neamuri. Adică Iuda şi Israel. Al doilea păcat al Edomului (comp. v. 5) era pretenţia plină de încumetare la moştenirea lui Iuda şi a lui Israel.
Măcar că Domnul era acolo. Dumnezeu rânduise posesiunile lui Israel ca moştenire deosebită a poporului Său. Chiar dacă momentan Israel era absent de pe posesiunile sale, Dumnezeu încă mai avea interes faţă de ţară şi o păstra pentru revenirea exilaţilor. Când, mai târziu, poporul şi-a pierdut privilegiile (vezi p. 31), ei şi-au pierdut dreptul asupra ţării. Cu privire la ţară ca aparţinând lui Iehova vezi Levitic 25,23, Osea 9,3, Ioel 2,18.
35:11 de aceea pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, că Mă voi purta cu tine după mânia şi urgia, pe care le-ai arătat şi tu, în ura ta, împotriva lor; şi Mă voi face cunoscut în mijlocul lor, când te voi judeca.
Mă voi face cunoscut. Pedepsirea Edomului urma să servească la convingerea lui Israel că Dumnezeul lor nu-i părăsise cu totul.
35:12 Vei şti însă că Eu, Domnul, am auzit toate batjocurile, pe care le-ai rostit împotriva munţilor lui Israel, când ai zis: Sunt pustiiţi, şi ne sunt daţi ca pradă!
Batjocurile. Sau ,,reproşurile”, ,,ocările”, ,,hulele”.
35:13 V-aţi fălit astfel împotriva Mea prin vorbirile voastre, şi v-aţi înmulţit cuvintele împotriva Mea: am auzit!
Verset ce nu a fost comentat.
35:14 Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Când toată ţara se va bucura, pe tine te voi preface într-o pustietate!
Verset ce nu a fost comentat.
35:15 Din pricina bucuriei pe care ai simţit-o că moştenirea casei lui Israel era pustiită, îţi voi face şi ţie la fel. Vei ajunge o pustietate, munte al Seirului, tu şi tot Edomul, şi se va şti că Eu sunt Domnul.
Din pricina bucuriei. Aşa cum Edomul se bucurase de căderea lui Israel, tot aşa alţii urmau să se bucure de eventuala cădere a Edomului. Edom. Sau ,,Idumeea” . Idumeea este numele folosit de greci şi de romani pentru aceeaşi ţară. Totuşi la momentul acesta hotarele fuseseră oarecum schimbate. Eu sunt Domnul. Vezi comentariul la cap. 30,8.