34:1 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
Cuvântul Domnului. O nouă profeţie în care sunt denunţaţi păstorii necredincioşi. Dumnezeu făgăduieşte să înlăture turma Sa de la ei şi să numească în schimb pe David ca păstor al Său (v.23). Ţara va fi readusă la deplina rodnicie. Solia capitolului este asemănătoare cu aceea din Ieremia 23,1-8.
34:2 Fiul omului, proroceşte împotriva păstorilor sufleteşti ai lui Israel! Proroceşte, şi spune-le lor, păstorilor: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Vai de păstorii lui Israel, care se pasc pe ei înşişi! Nu trebuie păstorii să pască turma?
Păstori. Ebr. ro’im, de la rădăcina ra’ah, ,,a păşuna”, ,,a hrăni”. Este folosit metaforic cu privire la cârmuitorii sau conducătorii responsabili (vezi 1Regi 22,17; Ieremia 2,8). Se pasc pe ei înşişi. Păstorul ar trebui să facă ceea ce implică numele său. Acuzarea este probabil adresată mai ales ultimilor regi ai lui Iuda.
34:3 Voi mâncaţi grăsimea, vă îmbrăcaţi cu lâna, tăiaţi ce e gras, dar nu paşteţi oile.
Grăsimea. Ebr. cheleb. O uşoară punctare vocalică diferită în chalab dă înţelesul de ,,lapte”. Aceasta este exprimarea LXX şi a Vulgatei. Fiecare înţeles corespunde contextului. Cârmuitorii adunau impozite exorbitante.
34:4 Nu întăriţi pe cele slabe, nu vindecaţi pe cea bolnavă, nu legaţi pe cea rănită; n-aduceţi înapoi pe cea rătăcită, nu căutaţi pe cea pierdută, ci le stăpâniţi cu asuprire şi cu asprime!
Pe cea pierdută. Vezi Ieremia 50,6; comp. Matei 18,11-14; Luca 15; compară cu parabola cu oaia pierdută (vezi comentariul la Luca 15,3-7). Cu asuprire şi asprime. Sau ,,Forţă şi cruzime”. Compară cu Exod 1,13-14; Levitic 25,43.
34:5 Astfel ele s-au risipit, pentru că n-aveau păstor; au ajuns prada tuturor fiarelor câmpului, şi s-au risipit.
N-aveau păstor. Cârmuitorii sunt ocărâţi pentru dezastrul care se abătuse asupra lui Israel. Pilda lor rea făcuse ca poporul să se abată de la calea dreptăţii. Lucrul acesta nu însemnează, natural, că oamenii erau liberi de păcat. Nimeni nu poate fi constrâns să păcătuiască. Mai întâi trebuie să fie câştigat propriul său consimţământ. Prin propria sa alegere el urmează exemplul rău al altora.
34:6 Turma Mea rătăceşte pe toţi munţii şi pe toate dealurile înalte; oile Mele sunt risipite pe toată faţa ţării, şi nimeni nu îngrijeşte de ele, nici nu le caută!
Turma Mea. Pronumele arată că Dumnezeu pretinde pe popor ca fiind al Său.
34:7 De aceea, păstorilor, ascultaţi Cuvântul Domnului!
Verset ce nu a fost comentat.
34:8 Pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, pentru că oile Mele au ajuns de jaf şi sunt prada tuturor fiarelor câmpului, din lipsă de păstor, pentru că păstorii Mei n-au nici o grijă de oile Mele, ci se păşteau numai pe ei înşişi, şi nu păşteau oile Mele,
Păstorii Mei. Ei erau cei rânduiţi peste turma lui Dumnezeu şi prin urmare răspunzători înaintea lui Dumnezeu.
34:9 de aceea, păstorilor, ascultaţi Cuvântul Domnului!
Verset ce nu a fost comentat.
34:10 Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Iată, am necaz pe păstori! Îmi voi lua înapoi oile din mâinile lor, nu-i voi mai lăsa să-Mi pască oile, şi nu se vor mai paşte nici pe ei înşişi; căci Îmi voi izbăvi oile din gura lor, şi nu le vor mai sluji ca hrană!
Am necaz pe păstori. Cel dintâi act al judecăţii urma să fie înlăturarea păstorilor egoişti.
34:11 Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Iată, mă voi îngriji Eu însumi de oile Mele, şi le voi cerceta!
Aşa vorbeşte Domnul. Bogatele făgăduinţe ale v. 12-31 descriu ce ar fi putut să fie Israel dacă ar fi împlinit condiţiile necesare. Profeţiile acestea au fost împlinite parţial la vremea revenirii din exil. Dar din cauză că iudeii n-au izbutit să caute o adevărată experienţă spirituală, nici în timpul exilului nici după aceea, gradul de împlinire a fost extrem de limitat. Mai târziu, când Israel a lepădat pe Mesia, naţiunea a pierdut pentru totdeauna orice drept la binecuvântările făgăduite aici. Făgăduinţele acestea au fost apoi transferate în contul Bisericii Creştine şi urma să fie împlinite în principiu în legătură cu această organizaţie spirituală. Un regat local, politic nu mai urma să formeze centrul împărăţiei spirituale. Noii aderenţi urmau să fie împrăştiaţi prin toate ţările. Capitala lor nu mai urma să fie un Ierusalim pământesc; în schimb, ei urmau să nădăjduiască după unul ceresc. În aplicaţia lor spirituală, versetele acestea vor fi împlinite în cerurile noi şi pământul cel nou. Ele ar fi avut o împlinire literală după întoarcerea iudeilor din exilul babilonian, dacă ar fi împlinit condiţiile pe care Dumnezeu le pusese. (vezi p. 29-32).
34:12 Cum îşi cercetează un păstor turma când este în mijlocul oilor sale împrăştiate, aşa Îmi voi cerceta Eu oile, şi le voi strânge din toate locurile pe unde au fost risipite în ziua plină de nori şi negură.
Verset ce nu a fost comentat.
34:13 Le voi scoate dintre popoare, le voi strânge din felurite ţări, şi le voi aduce înapoi în ţara lor; le voi paşte pe munţii lui Israel, de-a lungul râurilor, şi în toate locurile locuite ale ţării.
Verset ce nu a fost comentat.
34:14 Le voi paşte pe o păşune bună, şi stâna lor va fi pe munţii cei înalţi ai lui Israel; acolo se vor odihni într-un staul plăcut, şi vor avea păşuni grase pe munţii lui Israel.
Păşune bună. Dacă condiţiile de pocăinţă şi redeşteptare spirituală ar fi fost împlinite, Domnul ar fi repus Palestina în rodnicia ei originală ca ,,o ţară în care curge lapte şi miere” (Exod 3,8.7; Numeri 13,27; etc.). El ar fi trimis ploaie la timp şi ar fi binecuvântat pe poporul Său în ,,coşniţă şi postavă” aşa cum făgăduise mai înainte că va face (Deuteronom 28,1-14). Pe vremea intrării iniţiale în Canaan împlinirea fusese împiedicată de o nereuşită a poporului de a împlini condiţiile necesare. Aici, acum, era o a doua ocazie de a moşteni aceleaşi făgăduinţe bogate. Lui Israel i se oferea un nou început. Se va dovedi acum Israel dispus de a împlini cerinţa?
34:15 Eu însumi Îmi voi paşte oile, Eu le voi duce la odihnă, zice Domnul Dumnezeu.
Verset ce nu a fost comentat.
34:16 Voi căuta pe cea pierdută, voi aduce înapoi pe cea rătăcită, voi lega pe cea rănită, şi voi întări pe cea slabă. Dar voi păzi pe cele grase şi pline de vlagă: vreau să le pasc cum se cade.
Voi păzi pe cele grase. Sau ,,Voi nimici pe cele grase”. Grăsimea era un simbol al prosperităţii. Prosperitatea adesea duce la uitare de Dumnezeu (Deuteronom 32,15). Păstorii necredincioşi se îngrăşaseră jefuind turma. Ei se hrăniseră pe ei în loc să hrănească turma. Acum trebuia să fie hrăniţi ,,cu osândă”.
34:17 Şi voi, oile Mele, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Iată, voi judeca între oaie şi oaie, între berbeci şi ţapi.
Între oaie şi oaie. Dumnezeu va judeca între diferiţi membri ai turmei. Nu toţi urmau să aibă parte de restaurarea lucrurilor – numai aceia care aveau să se pocăiască şi să se întoarcă la Dumnezeu, Păstorul lor (vezi Ezechiel 34,20.22; comp. Matei 25,31-46).
34:18 Este prea puţin pentru voi că paşteţi în păşunea cea bună, de mai călcaţi în picioare şi cealaltă parte a păşunii voastre? Că beţi o apă limpede, de mai tulburaţi şi pe cealaltă cu picioarele?
Tulburaţi şi pe cealaltă. Păstorii cei falşi sunt învinuiţi de uşurătate şi irosire. Ceea ce nu foloseau, prăpădeau pentru ca nici alţii să nu se poată folosi de ele.
34:19 Şi oile Mele trebuie apoi să pască ce aţi călcat voi cu picioarele voastre, şi să bea ce aţi tulburat voi cu picioarele voastre!
Verset ce nu a fost comentat.
34:20 De aceea, aşa le vorbeşte Domnul, Dumnezeu: Iată că voi judeca între oaia grasă şi oaia slabă.
Verset ce nu a fost comentat.
34:21 Pentru că aţi izbit cu coasta şi cu umărul, şi aţi împuns cu coarnele voastre toate oile slabe, până le-aţi izgonit,
Verset ce nu a fost comentat.
34:22 voi veni în ajutorul oilor Mele, ca să nu mai fie jaf, şi voi judeca între oaie şi oaie.
Verset ce nu a fost comentat.
34:23 Voi pune peste ele un singur păstor, care le va paşte, şi anume pe Robul Meu David; El le va paşte, El va fi păstorul lor.
Un singur păstor. Fără îndoială cu privire la numeroşii cârmuitori care trecuseră mai înainte, şi probabil şi cu referire la cele două regate ale lui Israel, care urmau să fie reunite.
Robul meu David. Comentatorii în general au luat prezicerea aceasta ca referindu-se la Mesia (Ieremia 23,5-6; Luca 1,32). Din cauză că Israel n-a acceptat vreodată condiţiile pe temeiul cărora făgăduinţele acestea puteau să se împlinească, aplicaţia este îndreptăţită. Isus, venind în trup, şi mai târziu urmând să vină în slavă, e împlinirea pe care această prezicere urmează să o aibă acum.
34:24 Eu, Domnul, voi fi Dumnezeul lor, şi Robul Meu David va fi voievod în mijlocul lor. Eu, Domnul, am vorbit!
Verset ce nu a fost comentat.
34:25 Voi încheia cu ele un legământ de pace, şi voi îndepărta din ţară toate fiarele sălbatice; ele vor locui în linişte în pustie, şi vor putea dormi în mijlocul pădurilor.
Voi îndepărta... fiarele sălbatice. La data intrării în Canaan, Dumnezeu făgăduise să instaureze stările de linişte menţionate aici (Levitic 26,6). Lui Israel i se dădea acum prilejul de a-şi asuma încă o dată rolul de sâmbure al împărăţiei spirituale mondiale a lui Dumnezeu, şi ca atare i se făgăduiau toate avantajele trecătoare (vezi Ezechiel 34,14.26-30).
34:26 Le voi face, pe ele şi împrejurimile dealului Meu, o pricină de binecuvântare; le voi trimite ploaie la vreme, şi aceasta va fi o ploaie binecuvântată!
Ploaia binecuvântată. Vezi Levitic 26,4; Psalmi 68,9; Maleahi 3,10.
34:27 Pomul de pe câmp îşi va da roada, şi pământul îşi va da roadele. Ele vor fi liniştite în ţara lor şi vor şti că Eu sunt Domnul, când voi rupe legăturile jugului lor, şi când le voi izbăvi din mâna celor ce le asupresc.
Verset ce nu a fost comentat.
34:28 Nu vor mai fi de jaf între neamuri, nu le vor mânca fiarele din ţară, ci vor locui în linişte, şi nu le va mai tulbura nimeni.
Verset ce nu a fost comentat.
34:29 Le voi pune un răsad căruia i se va duce faima; nu vor mai fi mistuite de foame în ţară, şi nu vor mai purta ocara neamurilor.
Un răsad căruia i se va duce faima. Sau ,,o sădire renumită”.
34:30 Şi vor şti astfel că Eu, Domnul, Dumnezeul lor, sunt cu ele, şi că ele sunt poporul Meu, ele, casa lui Israel, zice Domnul Dumnezeu.
Verset ce nu a fost comentat.
34:31 Voi sunteţi oile Mele, oile păşunii Mele, şi Eu sunt Dumnezeul vostru, zice Domnul Dumnezeu.
Oile păşunii mele. Simbolul este de înţeles. Ce har ca Dumnezeul cerului să Se plece pentru a avea părtăşie cu oameni care, ca o turmă, au rătăcit departe de El!COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
3, 4 Ed 176
4 AA 16; DA 478
4–65T 346
11, 12 7T 230
12 COL 187; 5T 80
15, 16 7T 230
16 DA 477; PP 191
18 EW 37
22 PP 191
23, 25 DA 477
25 EW 18; 1T 68
25, 26 7T 230
26 AA 9; DA 141, 142; MH 103
28 DA 477; PP 191
29–31AA 10
30, 31 7T 230
31 DA 479; GW 181