33:24 Fiul omului, cei ce locuiesc în dărâmăturile acelea în ţara lui Israel zic: Avraam era singur, şi tot a moştenit ţara; dar noi suntem mulţi şi ţara ne-a fost dată în stăpânire!
Locuiesc în dărâmăturile acelea. Potrivit cu 2Regi 25,12.22; Ieremia 52,16. Săracii au fost lăsaţi în ţară ca vieri şi lucrători de pământ şi acestora li s-au adăugat fugarii din ţările învecinate. Cuvântarea de faţă e intenţionată să combată o zicală curentă în gruparea aceasta.
Avraam era singur. Cuvintele acestea exprimă susţinerea arogantă acelora pe care babilonienii lăsase în ţară. Ei de fapt spuneau: ,,Dacă lui Avraam fiind singur, i s-a dat posesiunea ţării, noi, fiind mulţi, putem cu siguranţă pretinde ţara şi să punem moştenire pe moşiile exilaţilor.” Drept răspuns profetul arăta că coborârea din Avraam urma să se dovedească fără de folos. Dumnezeu era interesat de calificări ale caracterului. Faptul că ei erau mulţi nu avea nici o influenţă în chestiune. Mulţi astăzi se încred în legătura lor cu vreo organizaţie oarecare bisericească, în loc de a căuta sfinţenia inimii, singura care îi va face în stare să stea în ziua de pe urmă. Ei îşi pun încrederea în număr şi popularitate. În ultimă instanţă, religia adevărată e o chestiune personală şi fiecare trebuie să-şi lucreze propria sa mântuire cu frică şi cu tremur. Legătura cu biserica organizată este rezultatul natural şi aşteptat al unei autentice experienţe personale. Dar numai aceasta singură nu e temei pentru nădejdea cuiva.