32:1 În anul al doisprezecelea, în ziua întâi a lunii a douăsprezecea, Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
Anul al doisprezecelea. Al captivităţii lui Ioiachin (vezi comentariul la cap. 1,2), adică, 585 î.Hr. Data lunii ar fi în primăvara lui 585 atât prin calcularea din primăvară cât şi prin aceea din toamnă (vezi p. 572). Ierusalimul fusese deja doborât pe atunci, întrucât căzuse în luna iulie a anului precedent.
Cu capitolul acesta se încheie seria de profeţii contra Egiptului. Versetele 1-16 sunt o acuzare în plus a Egiptului sub ilustraţia unui balaur. Versetele 17-32 sunt o cântare de jale cu privire la coborârea Egiptului în she’ol.
32:2 Fiul omului, fă un cântec de jale asupra lui Faraon, împăratul Egiptului, şi spune-i: Semănai cu un pui de leu între neamuri, erai ca un crocodil în mări, te aruncai în râurile tale, tulburai apele cu picioarele tale, şi le întărâtai valurile.
Ca un pui de leu. Mai degrabă: ,,Te-ai asemănat pe tine cu un pui de leu.” După cum leul este împăratul animalelor, tot aşa Faraon se socotea pe sine că e un mare conducător al lumii.
Crocodil. Ebr. tannim, potrivit cu mai multe manuscrise tannim, ,,balaur”, prin urmare crocodilul (vezi comentariul la cap. 29,3).
32:3 Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: Îmi voi întinde mreaja peste tine, în mijlocul unei mari mulţimi de popoare, şi te vor trage în laţul Meu.
Întinde mreaja. Compară cap. 29,4.
32:4 Te voi arunca pe uscat, şi te voi întinde pe câmpie, ca toate păsările cerului să şadă pe tine; şi voi sătura fiarele întregului pământ cu tine.
Toate păsările. Compară cap. 29,5.
32:5 Îţi voi azvârli carnea pe munţi, şi voi umple văile cu sfărâmăturile tale.
Verset ce nu a fost comentat.
32:6 Ţara în care înoţi, o voi uda cu sângele tău, până la munţi, şi se vor umple puhoaiele de tine.
O voi uda cu sângele tău. O înfăţişare grafică a măcelului cuprinzător.
32:7 Când te voi stinge, voi acoperi cerurile, şi le voi întuneca stelele; voi acoperi soarele cu nori, şi luna nu-şi va mai da lumina ei.
Voi acoperi cerurile. Un simbol al distrugerii şi al doliului.
32:8 Din pricina ta, voi întuneca pe toţi luminătorii cerurilor, şi voi răspândi întunericul peste ţara ta, zice Domnul, Dumnezeu.
Verset ce nu a fost comentat.
32:9 Voi mâhni şi inima multor popoare, când voi vesti pieirea ta printre neamuri, în ţările, pe care nu le cunoşteai.
Verset ce nu a fost comentat.
32:10 Voi face să se îngrozească multe popoare de tine, şi împăraţilor lor li se va face părul măciucă din pricina ta, când Îmi voi învârti sabia înaintea lor; vor tremura în orice clipă fiecare pentru viaţa lui, în ziua căderii tale.
Vor tremura. Povestirea tragicei sorţi a Egiptului va paraliza de frică pe oamenii altor ţări. Ei se vor teme ca sabia care a doborât Egiptul să nu cumva să se învârtească împotriva lor.
32:11 Căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: Sabia împăratului Babilonului va veni peste tine.
Verset ce nu a fost comentat.
32:12 Mulţimea ta o voi face să cadă lovită de sabia unor viteji, cei mai cumpliţi dintre popoare. Ei vor nimici mândria Egiptului, şi toată mulţimea lui va fi prăpădită.
Cei mai cumpliţi dintre popoare. Compară cap. 30,11. O descriere corespunzătoare a prăpădului babilonian abătut asupra naţiunilor una după alta.
32:13 Voi pierde şi toate vitele lui de lângă apele cele mari; nici picior de om nu le va mai tulbura, nici copită de vite nu le va mai tulbura.
Toate vitele. Adică vitele de-a lungul Nilului. Poate prin simbol ele reprezintă activitatea fără de odihnă a vieţii egiptene.
32:14 Atunci îi voi potoli apele, şi voi face să-i curgă râurile lin ca untdelemnul, zice Domnul, Dumnezeul.
Voi potoli apele. Sau ,,Voi adânci apele” . Literal ,,voi face apele să se coboare”, aici însemnând să îngăduie ca sedimentul să se aşeze astfel încât apele să se limpezească. LXX zice: ,,Astfel apele tale vor fi în odihnă.” Vitele nu vor mai tulbura apa cu picioarele lor (vezi v. 13). În alte cuvinte, scena frământată a vieţii şi activităţii egiptene urma să înceteze.
Ca untdelemnul. Adică, lin; netulburat de vite sau de oameni.
32:15 Când voi preface ţara Egiptului într-o pustietate, şi ţara va fi jefuită de tot ce are, când voi lovi pe toţi cei ce o locuiesc, vor şti că Eu sunt Domnul.
Verset ce nu a fost comentat.
32:16 Acesta este cântecul de jale, pe care îl vor cânta. Fiicele neamurilor îl vor cânta: da, asupra Egiptului şi asupra întregii lui mulţimi îl vor cânta, zice Domnul, Dumnezeu.
Fiicele neamurilor. În Răsăritul Apropiat din antichitate, erau angajate cu plată anumite femei pentru îndeplinirea actului formal al bocitului (vezi 2Samuel 1,24; 2Cronici 35,25; Ieremia 9,17). Cu privire la comentariul în plus la acest obicei tipic oriental vezi comentariul la Ieremia 9,17; Marcu 5,38.
32:17 În anul al doisprezecelea, în ziua a cincisprezecea a lunii, Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
Ziua a cincisprezecea. Luna nu e menţionată în ebraică, dar dacă secţiunea aceasta vine după v. 1-16, cu greu ar putea fi în vreo altă lună decât a 12-a, aceeaşi cu luna menţionată în v. 1. În cazul acesta, solia aceasta, a venit numai la două săptămâni după cea dinainte. LXX zice: ,,În anul al doisprezecelea, în luna întâi, în ziua a cincisprezecea a lunii.” Aceasta ar devansa solia menţionată. Dacă a fost rostită mai timpuriu, ea a fost plasată aici probabil din cauza similarităţii ei în idee.
32:18 Fiul omului, boceşte-te pentru mulţimea Egiptului, şi arunc-o, pe ea şi pe fiicele neamurilor puternice în adâncimile pământului, la cei pogorâţi în groapă!
Adâncimile pământului. Sau ,,Părţile mai de jos”. Adică, she’ol (vezi comentariul la v. 21), conceput ca fiind în părţile mai de jos ale pământului (vezi comentariul la cap. 31,15). Pentru comentariu mai departe asupra lui she’ol ca împărăţie figurată a celor morţi vezi comentariul la Proverbe 15,11.
32:19 Pe cine întreci tu în frumuseţe? Pogoară-te, şi culcă-te lângă cei netăiaţi împrejur!
Cei netăiaţi împrejur. Circumcizia era practicată în Egipt chiar înainte ca evreii să fi fost acolo. A zăcea împreună cu cei netăiaţi împrejur ar fi fost considerat ca lucrul cel mai nedemn.
32:20 Vor cădea astfel în mijlocul celor ucişi de sabie. Sabia vă este dată: doborâţi în mormânt Egiptul, şi toată mulţimea lui!
Verset ce nu a fost comentat.
32:21 Atunci vitejii cei puternici vor vorbi în locuinţa morţilor despre el şi cei ce-l sprijineau, şi vor zice: S-au pogorât, s-au culcat cei netăiaţi împrejur, ucişi de sabie!
Vor vorbi. Diferitele naţiuni sunt înfăţişate ca zăcând laolaltă în she’ol, şi în ilustraţie ca întreţinând o conversaţie. Pentru o altă folosire profetică a acestei figuri de vorbire grafice vezi comentariile de la ,,împăratul Babilonului”, din Isaia 14,4; 15-19.
El. Se foloseşte masculinul când este vorba de împărat. Pronumele feminin arată împărăţia.
Locuinţa morţilor. Ebr. she’ol (vezi comentariul la cap. 31,15).
32:22 Acolo este Asirianul, cu toată mulţimea lui, şi mormintele lor stau împrejurul lui, toţi au murit, şi au căzut ucişi de sabie.
Asirianul. Asiria, o naţiune antică (vezi comentariul la Geneza 10,11). Căderea cetăţii Ninive în 612 î.Hr. era încă proaspătă în amintirea oamenilor.
32:23 Mormintele lor sunt în adâncimile gropii, şi mulţimea lui este împrejurul mormântului lui; toţi au murit şi au căzut ucişi de sabie, ei, care răspândeau groaza în ţara celor vii.
Verset ce nu a fost comentat.
32:24 Acolo este şi Elamul, cu toată mulţimea lui, împrejurul mormântului lui; toţi au murit şi au căzut ucişi de sabie, s-au pogorât netăiaţi împrejur în adâncimile pământului, ei, care răspândeau groaza în ţara celor vii, şi îşi poartă acum ocara cu cei ce se pogoară în groapă.
Elamul. O naţiune care ocupa platoul de la răsărit de Babilonia care şi-a pierdut independenţa în faţa Asirienilor şi care mai târziu a fost stăpânită de Babilonieni (vezi Ieremia 49,34).
32:25 L-au culcat la un loc cu morţii, împreună cu toată mulţimea lui, şi mormintele lor sunt împrejurul lui; toţi aceşti netăiaţi împrejur au murit ucişi de sabie, căci răspândeau groaza în ţara celor vii, şi îşi poartă acum ocara cu cei ce se pogoară în groapă; i-au culcat acum la un loc cu cei morţi.
Verset ce nu a fost comentat.
32:26 Acolo sunt şi Meşec, Tubal, şi toată mulţimea lor, şi mormintele lor sunt împrejurul lor; toţi aceşti netăiaţi împrejur au murit ucişi de sabie, căci răspândeau groaza în ţara celor vii.
Meşec. Clasicii Moshiani, Mushku din inscripţiile asiriene (vezi comentariul la Geneza 10,2)
Tubal. Tiberienii lui Herodot şi Tabalaenii inscripţiilor asiriene (vezi comentariul la Geneza 10,2).
32:27 Ei sunt culcaţi împreună cu vitejii, căzuţi din vechime dintre cei netăiaţi împrejur; sunt pogorâţi în locuinţa morţilor împreună cu armele lor de război, cu săbiile puse sub capetele lor, şi nelegiuirile lor lipite pe osemintele lor, căci vitejia lor era o groază în ţara celor vii.
Ei sunt culcaţi. Sau ,,Ei nu vor fi culcaţi” . LXX şi Siriaca omit negativul, lucru care pare să dea un înţeles mai bun pasajului. Cea dintâi traduce propoziţia astfel: ,,Şi ei sunt culcaţi cu uriaşii care au căzut din vechime.”
32:28 Şi tu vei fi zdrobit în mijlocul celor netăiaţi împrejur, şi te vei culca împreună cu cei ucişi de sabie!
Tu vei fi zdrobit. Compară v. 19. Ezechiel se întoarce pentru a vorbi la Faraon, pentru a-i reaminti că trebuie să se pregătească de aceeaşi soartă de care avuseseră parte celelalte naţiuni.
32:29 Acolo este şi Edomul, cu împăraţii lui şi toţi voievozii lui, care, cu toată vitejia lor, au fost aşezaţi la un loc cu cei ucişi de sabie: stau culcaţi împreună cu cei netăiaţi împrejur, cu cei pogorâţi în groapă.
Edom. Vezi comentariul la cap. 25,12.
32:30 Tot acolo sunt voievozii de la miază-noapte, şi toţi Sidonienii, care s-au pogorât la cei morţi, acoperiţi de ruşine, cu toată groaza pe care o aruncă vitejia lor; aceşti netăiaţi împrejur stau culcaţi cu cei ucişi de sabie, şi-şi poartă ocara lângă cei pogorâţi în groapă.
Voievozii de la miazănoapte. Poate că sunt voievozi din Siria.
Sidonienii. Un nume folosit adesea pentru Fenicieni în general. Pentru comentariu la originile rasiale ale Fenicienilor în general şi a Sidonienilor în particular vezi comentariul la Geneza 10,15.18; vezi şi Vol. II, p. 67-69.
32:31 Faraon îi va vedea, şi se va mângâia pentru toată mulţimea lui, pentru ai lui care au murit ucişi de sabie şi pentru toată oastea lui, zice Domnul Dumnezeu.
Se va mângâia. Consolarea ipocrită a lui Faraon urma să fie aceea de a vedea alte naţiuni mari şi bogate, trântite în ţărână aşa cum a fost el. Pentru comentarii la o umilire anterioară a mândriei Egiptului vezi comentariul la Exod 14,23-31.
32:32 Căci l-am lăsat să răspândească groaza în ţara celor vii. De aceea Faraon şi toată mulţimea lui se vor culca împreună cu cei netăiaţi împrejur, cu cei ce au murit ucişi de sabie, zice Domnul Dumnezeu.
Verset ce nu a fost comentat.