31:1 În anul al unsprezecelea, în ziua întâi a lunii a treia, Cuvântul Domnului mi-a vorbit, astfel:
În anul al unsprezecelea. Al captivităţii lui Ioiachin (vezi comentariul la cap. 1,2); data lunii cade în iunie, 587 sau 586 (vezi p. 572). Profeţia de faţă a fost dată cam la două luni după cea dinainte (cap. 20,30). În alegorie profetică şi într-o paralelă poetică mişcătoare profetul descrie căderea marii naţiuni a Egiptului.
31:2 Fiul omului, spune lui Faraon, împăratul Egiptului, şi mulţimii lui: Cu cine te asemeni tu în mărimea ta?
Faraon. Hofra, sau Apries, vestit pentru mândria lui arogantă (vezi comentariul la cap. 29,3).
31:3 Iată că Asirianul era un cedru falnic în Liban; ramurile lui erau stufoase, frunzişul umbros, tulpina înaltă, iar vârful îi ajungea până la nori.
Asirianul. Ebr. ’Ashshur, ,,Asiria”. O schimbare a unei litere din ebraica consonantică şi o schimbare în punctuaţie la ashweca dă exprimarea ,,te voi asemăna”. Propoziţia ar suna atunci astfel: ,,Iată, te voi asemăna cu un cedru din Liban” (vezi RSV). Totuşi, nu putem fi siguri că astfel de schimbări sunt justificate. Alegoria poate fi înţeleasă dacă referirea la Asiria este păstrată. Istoria prăbuşirii Asiriei ar fi atunci prezentată ca un exemplu al istoriei şi prăbuşirii Egiptului. Cu schimbarea în text aplicaţia ar fi directă.
Un cedru. Pentru ilustraţie asemănătoare vezi comentariul la Isaia 10,34; 37,24; Ezechiel 17,3; Daniel 4,20–22; Zaharia 11,1-2.
31:4 Apele îl făcuseră să crească, adâncul îl făcuse înalt, râurile lui îi scăldau răsadniţa, şi îşi trimiteau pâraiele la toţi copacii de pe câmp.
Apele îl făcuseră să crească. LXX zice: ,,Apele l-au hrănit.” Referirea este sau la Nil, sau la Tigru, depinzând de care alegerea interpretării (vezi comentariul la v. 3).
31:5 De aceea, tulpina lui se înălţa deasupra tuturor copacilor de pe câmp, crengile i se înmulţiseră şi ramurile i se întindeau, de mulţimea apelor, care-l făcuseră să dea lăstari.
Verset ce nu a fost comentat.
31:6 Toate păsările cerului îşi făceau cuiburi în crengile lui; toate fiarele câmpului fătau sub ramurile lui, şi tot felul de neamuri multe locuiau sub umbra lui.
Păsările cerului. Compară cu Ezechiel 17,23; Daniel 4,21.
31:7 Era frumos prin mărimea lui, prin întinderea ramurilor lui; căci rădăcinile îi erau înfipte în ape mari.
Verset ce nu a fost comentat.
31:8 Cedrii din grădina lui Dumnezeu nu-l întreceau, chiparoşii nu erau de asemuit cu crengile lui, şi platanii nu erau ca ramurile lui; nici un copac din grădina lui Dumnezeu nu era ca el în frumuseţe.
Grădina lui Dumnezeu. LXX zice: ,,Paradisul lui Dumnezeu”. Ilustraţia pare să fie luată de la grădina Edenului (vezi Geneza 2,8; Ezechiel 31,9). Prin hiperbolă poetică profetul descrie pretinsa mărire a Egiptului. Grădina lui Dumnezeu ar putea reprezenta aici pe Israel ca popor al lui Dumnezeu.
31:9 Îl făcusem atât de frumos prin mulţimea crăcilor lui, că-l pizmuiau toţi copacii Edenului, care se aflau în grădina lui Dumnezeu.
Verset ce nu a fost comentat.
31:10 De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Pentru că avea o tulpină aşa de înaltă, pentru că îşi înălţa vârful până la nori şi inima i se mândrea cu înălţimea lui,
Aşa de înaltă. Sau ,,Te-ai înălţat” . Vezi comentariul la cap. 29,3.
31:11 l-am dat în mâinile viteazului neamurilor, care-i va face după răutatea lui; căci l-am izgonit.
Viteazului. Adică, Nebucadneţar (vezi comentariul la cap. 29,19).
31:12 Străinii, cele mai grozave popoare, l-au tăiat şi l-au lepădat. Crengile i-au căzut în munţi şi în toate văile. Ramurile i s-au sfărâmat în toate puhoaiele ţării; şi toate popoarele pământului au plecat de la umbra lui, şi l-au părăsit.
L-au părăsit. Compară cap. 29,5.
31:13 Pe sfărâmăturile lui au venit şi s-au aşezat toate păsările cerului, şi toate fiarele câmpului şi-au făcut culcuşul între ramurile lui,
Pe sfărâmăturile lui. Compară cap. 29,5.
31:14 ca să nu se mai îngâmfe nici unul din copacii de lângă ape cu înălţimea lor, şi să nu-şi mai ridice vârful până în nori, ca să nu se mai fălească stejarii udaţi de apă cu înălţimea lor; căci toţi sunt daţi pradă morţii, în adâncimile pământului, printre copiii oamenilor, împreună cu cei ce se pogoară în groapă.
Să nu se mai îngâmfe. Aceasta este învăţătura care trebuie să fie scoasă din parabolă. Ceilalţi copaci să nu se încreadă în propria lor tărie ca să nu fie orbiţi de prosperitate.
31:15 Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: În ziua când s-a pogorât în locuinţa morţilor, am răspândit jalea, am acoperit adâncul din pricina lui, şi i-am oprit râurile; apele cele mari au fost oprite; am întristat Libanul pentru el, şi toţi copacii de pe câmp s-au uscat.
Locuinţa morţilor. Ebr. she’ol, hades în LXX, sălaşul simbolic al celor morţi reprezentat ca o peşteră subterană (vezi comentariul la Proverbe 15,11).
31:16 De vuietul căderii lui am făcut să se cutremure neamurile, când l-am aruncat în locuinţa morţilor, împreună cu cei ce se pogoară în groapă, şi s-au mângâiat în adâncimile pământului toţi copacii Edenului, cei mai frumoşi şi cei mai buni copaci din Liban, toţi cei udaţi de ape.
Locuinţa morţilor. Ebr. she’ol (vezi comentariul la v. 15).
31:17 S-au pogorât şi ei cu el în locuinţa morţilor, la cei ce au pierit ucişi de sabie, ei care erau braţul lui şi locuiau la umbra lui printre neamuri.
Ucişi de sabie. Realitatea străbate prin ilustraţie.
Braţul lui. Auxiliarii lui, aceia care l-au ajutat la cuceririle lui.
31:18 Cu cine poţi fi asemuit tu în slavă şi în mărime între copacii Edenului? Totuşi vei fi aruncat împreună cu copacii Edenului în adâncimile pământului, şi vei fi culcat în mijlocul celor netăiaţi împrejur, împreună cu cei ce au pierit ucişi de sabie. Iată ce este Faraon şi toată mulţimea lui, zice Domnul, Dumnezeu.
Iată ce este Faraon. Alegoria este aplicată.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
3–9PK 363
8 PP 450
10–16PK 365
18 PK 366