3:6 Nu la nişte popoare mari, cu o vorbire încurcată şi cu o limbă greoaie, ale căror cuvinte să nu le poţi pricepe. Negreşit dacă te-aş trimite la ele, te-ar asculta!
Te-ar asculta. Aşa cum a făcut Naaman Sirianul (Luca 4,27), femeia siro-feniciană (Matei 15,21-28), sau sutaşul roman (Matei 8,5-12). Lucrările puternice care fuseseră săvârşite în Horazin şi Betsaida ar fi fost mai mult decât îndestulătoare pentru convertirea Tirului şi Sidonului, sau a cetăţii Ninive (Matei 11,21; 12,41). Dar Israel a fost mai înăsprit decât naţiunile din jurul lui.
În toate veacurile a fost planul lui Dumnezeu să salveze cât mai mulţi cu putinţă din familia omenească. ,,Pe viaţa mea. Zice Domnul Dumnezeu, că nu doresc moartea păcătosului” (Ezechiel 33,11). Dumnezeu ,,doreşte ca nici unul să nu piară” (2Petru 3,9). Puternicele denunţări ale scriitorilor profetici trebuie să fie înţelese, după cum le-a fost scopul iniţial, ca prevestiri de nenorociri naţionale, nu ca pronunţări de blestem veşnic asupra tuturor persoanelor care alcătuiesc naţiunea. Indiferent cât de severă ar fi prezicerea unei ruine naţionale, persoanele individuale care alcătuiau naţiunea încă aveau prilejul de salvare individuală. Aşa se face că pe vremea lui Ilie fuseseră lăsaţi şapte mii de bărbaţi care nu-şi plecaseră genunchiul la Baal (1Regi 19,18).