3:3 El mi-a zis: Fiul omului, hrăneşte-ţi trupul şi umple-ţi măruntaiele cu sulul acesta, pe care ţi-l dau! L-am mâncat, şi în gura mea a fost dulce ca mierea.
Dulce ca mierea. Cât de mişcătoare a fost pentru Ezechiel înţelegerea faptului că fusese chemat să devină împreună lucrător cu Dumnezeu, să fie purtătorul de glas al lui Iehova în mustrarea păcatelor poporului. Chemarea la slujba profetică este într-adevăr un înalt privilegiu. Dar primejdia înălţării de sine este pururi de faţă. Pavel se temea de ea (2Corinteni 12,7). Vezi experienţa lui Ellen G. White (LS 71, 72). Experienţa iniţială de dulceaţă a lui Ezechiel a fost mai târziu preschimbată în amărăciune când a ajuns faţă în faţă cu realităţile sarcinii sale. Adesea se întâmplă aşa cu cei chemaţi la un serviciu special. Cât de curând emoţia de la început îşi pierde puterea atunci când cineva este pus faţă în faţă cu realităţile aspre ale datoriei înspăimântătoare.