3:15 Am ajuns la Tel-Abib, la robii de război care locuiau la râul Chebar, în locul unde se aflau; şi am rămas acolo, înmărmurit în mijlocul lor, şapte zile.
Tel-Abib. Ebr. Tel’abib, ,,colina spicelor verzi de grâu”, dar se crede că numele prezintă akadianul Til ab?bi, ,,colina potopului furtunii”. Asemenea coline de nisip, produse de acţiunea vântului şi a apei, sunt menţionate în mod normal în vecinătatea Nippurului (cu privire la posibilitatea ca Chebarul să fie vecinătatea Nippurului vezi comentariul la cap 1,1). Totuşi, Tel-abib nu poate fi precis stabilit în ce priveşte locul.
Şapte zile. Unii au comparat această perioadă de tăcere de şapte zile cu un timp de retragere din viaţa altor mari conducători religioşi; de pildă cu cele patruzeci de zile ale lui Ilie pe Muntele Horeb (1Regi 19,4-8); retragerea lui Pavel în Arabia (Galateni 1,17) şi cu retragerea Domnului nostru în pustie după botezul Său. Alţii sugerează că purtarea lui Ezechiel era rezultatul surprizei sale pe urma condiţiilor pe care le-a întâmpinat sau a atitudinilor pe care le-a întâlnit. Dar alţii compară tăcerea lui Ezechiel cu purtarea prietenilor lui Iov care au şezut cu patriarhul pe pământ ,,şapte zile şi şapte nopţi, fără a-i spune o vorbă” (Iov 2,13). Totuşi, contextul pare să sugereze că Dumnezeu nu intenţiona o astfel de întârziere. Muţenia poate în schimb să fi fost cauzată de amărăciunea şi aprinderea de spirit. Conduita profetului era probabil una de plănuită amânare dacă nu de refuz categoric. Îndurarea lui Dumnezeu a aşteptat şapte zile. Când la finele acelei perioade nu s-a dat pe faţă un răspuns din partea lui Ezechiel, cuvântul Domnului a venit la el cu solemnă avertizare. Ne este amintită o ezitare asemănătoare din partea lui Ellen G. White când era vorba de a face cunoscut altora ceea ce Domnul îi descoperise. (1T 62-64).