3:14 Când m-a răpit Duhul şi m-a luat, mergeam amărât şi mânios, şi mâna Domnului apăsa tare peste mine.
Mânios. Ebr. chemah, adesea tradus ,,mânie” (Numeri 25,11, etc.); sau ,,furie” (Geneza 27,44, etc.); de trei ori redat ,,neplăcere aprinsă” (Deuteronom 9,19; Psalmi 6,1; 38,1). Chemarea lui Dumnezeu care fusese atât de dulce pentru Ezechiel (Ezechiel 3,3), se transformă în amărăciune acum, la momentul împlinirii ei. Poate că mânia lui Ezechiel fusese în parte datorată păcatelor poporului, dar dincolo de aceasta, darea la iveală a deznădejdii şi dificultăţii sarcinii, groaza de eşec şi poate conştienţa nepregătirii, fără îndoială au contribuit la copleşirea profetului cu descurajare. Compară cu o experienţă asemănătoare în viaţa lui Ieremia (Ieremia 20,8.9; comp. Ieremia 9,2).