29:1 În anul al zecelea, în ziua a douăsprezecea a lunii a zecea, Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
În anul al zecelea. Al captivităţii lui Ioachin (vezi comentariul la cap. 1,2). Data lunii arătată aici este ianuarie, 587 (vezi p. 572). Profeţia se poate să fi fost dată la scurt timp după ce Babilonienii încetaseră temporar asedierea Ierusalimului din cauza apropierii Egiptenilor sub Hofra (Ieremia 37,5.11). Ieremia profetizase eşecul acelei încercări (cap. 37,6-10). Veştile despre evenimentele acelea se poate să fi stimulat pe exilaţi la noi nădejdi de eliberare a Ierusalimului, şi profeţia lui Ezechiel împotriva Egiptului se poate să-şi fi găsit ocazia în aceste împrejurări.
29:2 Fiul omului, întoarce-te cu faţa spre Faraon, împăratul Egiptului, şi proroceşte împotriva lui şi împotriva întregului Egipt!
Verset ce nu a fost comentat.
29:3 Vorbeşte, şi spune: Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: Iată că am necaz pe tine, Faraoane, împăratul Egiptului, crocodil mare, care te culci în mijlocul râurilor tale, şi zici: Râul meu Nilul este al meu, eu l-am făcut!
Faraoane. Cu privire la semnificaţia acestui titlu vezi comentariul la Geneza 12,15. Faraonul acum pe tron era Hofra, Apries al grecilor, 589-570 î.Hr. (Vol. II, p. 21).
Crocodil mare. (Marele balaur, KJV). Ebr. tannim, ,,şacal”. Totuşi un număr de manuscrise ebraice zic tannim ,,un balaur”. Exprimarea aceasta din urmă ar sugera crocodilul, un animal caracteristic al Egiptului.
Râul meu. Potrivit cu cele spuse de Herodot (ii. 170), Apries se fălea că era atât de bine consolidat în funcţie încât nici măcar un zeu n-ar fi putut să-l deposedeze de puterea lui. Monumentele Egiptului dau deplină mărturie cu privire la fala plină de înălţare de sine a Faraonilor.
29:4 Îţi voi pune însă un cârlig în fălci, voi lipi peştii râurilor tale de solzii tăi, şi te voi scoate din mijlocul râurilor tale, cu toţi peştii care se află în ele, şi care se vor lipi de solzii tăi.
Cârlig în fălci. Herodot (ii. 70) descrie cum prindeau crocodilii de Nil cu cârlige cu momeală. Dumnezeu urma să zdrobească mândria îngâmfată a acestui monarh fălos.
Peştii care se află în ele. Sau ,,peştii râurilor tale” . Probabil reprezentând oştirile egiptene, sau aliaţii Egiptului. Faraon nu urma să piară singur. El urma să prindă şi pe alţii într-o ruină comună cu el.
29:5 Te voi arunca în pustie, pe tine şi pe toţi peştii din râurile tale. Vei cădea pe faţa ogoarelor, nu vei fi ridicat, nici îngropat; ci te voi da de mâncare fiarelor pământului şi păsărilor cerului.
Pe faţa ogoarelor. Aruncaţi pe faţa ogoarelor, ei urmau să fie devoraţi de păsări şi de animalele de pradă. Egiptul avea să fie dat ca pradă.
29:6 Şi toţi locuitorii Egiptului vor şti că Eu sunt Domnul, pentru că au fost o proptea de trestie pentru casa lui Israel.
O proptea de trestie. Simbolul avea o aplicaţie cunoscută. Trestia creştea abundent pe malurile Nilului (vezi Exod 2,3). Dumnezeu înştiinţase de multă vreme contra punerii încrederii în ajutor egiptean (Isaia 30,6-7; Isaia 31,3; Ieremia 2,36; comp. 2Regi 18,21; comp. Isaia 36,6). Liga lui Zedechia cu Egiptul era sortită unei înfrângeri jalnice (Ieremia 37,5-7).
29:7 Când au pus mâna pe tine, te-ai rupt, şi le-ai străpuns tot umărul; când s-au proptit de tine, te-ai sfărâmat, şi le-ai scrântit şoldurile.
Verset ce nu a fost comentat.
29:8 De aceea aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Iată, voi aduce sabia împotriva ta, şi voi nimici cu desăvârşire din mijlocul tău oamenii şi vitele.
Voi aduce sabia. Israel suferea din cauza încrederii în Egipt contra poruncii directe a lui Dumnezeu. Şi Egiptul urma să sufere din cauza răutăţii lui perfide.
29:9 Ţara Egiptului va ajunge o pustietate şi un pustiu, şi vor şti că Eu sunt Domnul, pentru că a zis: Nilul este al meu, eu l-am făcut!
Verset ce nu a fost comentat.
29:10 De aceea iată că am necaz pe tine şi pe râurile tale, şi voi preface ţara Egiptului într-un pustiu şi într-o pustietate, de la Migdol până la Siena şi până la hotarele Etiopiei.
Migdol. Ebr. Migdol, cu sensul de ,,turn”, dar aici un nume propriu. Mai multe locuri în delta răsăriteană par să fi purtat numele acesta. Dacă Migdolul de aici este cel menţionat de Ieremia, atunci probabil că este modernul Tell el-Heir la sud de Pelusium (vezi Ieremia 44,1; 46,14).
Siena. Un oraş la hotarul extrem sudic al Egiptului, reprezentat de modernul Aswân (uneori scris Assuan), care e situat aproape de ruinele lui. Cele două oraşe, Migdol şi Siena, reprezintă extremităţile de nord şi de sud ale ţării.
29:11 Nici picior de om nu va trece prin ea, nici picior de vită nu va trece prin ea, şi va rămâne patru zeci de ani fără să fie locuită.
Patruzeci de ani. Starea de pustiire descrisă în v. 9-12 trebuie înţeleasă relativ. Limbajul este acela al unui profet poetic căruia nu trebuie să-i fie tăgăduită folosirea puternicei figuri a hiperbolei. Istoria nu raportează o deplină depopulare, şi nici o perioadă de felul acesta de 40 de ani nu este cunoscută.
29:12 Voi preface ţara Egiptului într-o pustietate în mijlocul altor ţări pustiite, şi cetăţile ei vor fi pustii între alte cetăţi pustii, timp de patruzeci de ani. Iar pe Egipteni îi voi risipi printre neamuri, şi-i voi împrăştia în felurite ţări.
Verset ce nu a fost comentat.
29:13 Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: După patru zeci de ani, voi strânge pe Egipteni din mijlocul popoarelor între care îi voi risipi.
Strânge pe Egipteni. Spre deosebire de Tir şi de alte state canaanite şi mai târziu Babilonul, Egiptul urma să aibă parte de o reînviere. E dificil de determinat ce eveniment istoric e prevăzut aici.
29:14 Voi aduce înapoi pe prinşii de război ai Egiptului, îi voi aduce înapoi în ţara Patros, în ţara lor de baştină, şi vor alcătui acolo o împărăţie slabă.
Patros. O transliterare a formei egipteanului Pa’-ta’-resi şi a accadianului Paturisi, regiunea Egiptului de Sus.
29:15 Da, va fi cea mai neînsemnată dintre împărăţii, şi nu se va mai înălţa peste neamuri; îi voi împuţina, ca să nu stăpânească peste neamuri.
Cea mai neînsemnată. Adică ,,cea mai de jos”. Istoric, lucrul acesta s-a împlinit. Egiptul a ajuns sub stăpânire străină la mai puţin de o jumătate de secol după timpul acesta, şi deşi a supravieţuit tuturor stăpânilor lui străini, niciodată nu s-a ridicat la fosta lui măreţie şi la fostul lui prestigiu.
29:16 Împărăţia aceasta nu va mai fi pentru casa lui Israel o pricină de încredere; ci îi va aduce aminte de nelegiuirea ei, când se întorcea spre ei. Şi vor şti că Eu sunt Domnul, Dumnezeu.
Încredere. Poporul lui Dumnezeu s-a făcut adesea vinovat privind la Egipt după ajutor (2Regi 17,4; 23,35; Isaia 30,2-3; comp. cap. 34,4.6). Ispita aceasta urma să fie pe deplin înlăturată.
29:17 În al douăzeci şi şaptelea an, în ziua întâi a lunii întâi, Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
În al douăzeci şi şaptelea an. Al captivităţii lui Ioachin (vezi comentariul la cap. 1,2); data lunii cade în Aprilie, 571 sau 570 (vezi p. 572). Aceasta este ultima dată care apare în Ezechiel. Solia din v. 17-21 a fost evident plasată aici cu scopul ca toate profeţiile cu privire la Egipt să poată apărea aici laolaltă.
29:18 Fiul omului, Nebucadneţar, împăratul Babilonului, şi-a pus oastea să facă o slujbă grea împotriva Tirului. Toate capetele au ajuns pleşuve, toţi umerii sunt jupuiţi, şi n-a luat de la Tir nici o plată, nici el, nici oastea lui, pentru slujba pe care a făcut-o împotriva lui.
Nici o plată. Asediul de 13 ani al Tirului s-a sfârşit în 573. Nebucadneţar nu a izbutit să cucerească cetatea de pe insulă (vezi comentariul la cap. 26,7). Asedierea Egiptului e prezentată aici ca un serviciu adus lui Dumnezeu pentru care Nebucadneţar nu fusese răsplătit după cuviinţă.
29:19 De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Iată că dau lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, ţara Egiptului; el îi va ridica bogăţiile, o va prăda, şi o va jefui; aceasta va fi plata oştii lui!
Lui Nebucadneţar. Tăbliţe cuneiforme din vremea aceea povestesc despre o campanie contra Egiptului în al treizeci şi şaptelea an al împăratului (vezi J. B. Pritchard, redactor, Ancient Near Eastern Texts, p. 308). Tăbliţa este sfărâmată, aşa că nu se cunoaşte raportul întreg al campaniei. Acesta se crede că este evenimentul la care se face referire de către Ezechiel. Pentru o tratare mai deplină a aspectelor istorice ale problemei vezi comentariul la Ieremia 46,13; vezi şi Vol. III, p. 46. Cu privire la ortografierea aparte ,,Nebucadneţar” vezi comentariul la Daniel 1,1.
29:20 Ca plată pentru slujba făcută împotriva Tirului, îi dau ţara Egiptului; căci pentru Mine s-au ostenit, zice Domnul Dumnezeu.
Verset ce nu a fost comentat.
29:21 În ziua aceea, voi da tărie casei lui Israel, şi-ţi voi deschide gura veselă în mijlocul lor; şi vor şti că Eu sunt Domnul.
Tărie. Sau ,,Corn”. Un simbol al puterii (vezi Deuteronom 33,17; Psalmi 92,10). Când Israel se va fi deprins să-şi pună încrederea numai în Dumnezeu, şi nu într-o putere pământească, de pildă Egiptul, cornul acela care fusese frânt urma să înceapă din nou să odrăslească.
Voi deschide gura. Probabil nu o referire la tăcerea impusă a cap. 24,27, ci la lucrarea profetului ca învăţător la poporului.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 3, 6 PK 454