28:1 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
Cuvântul Domnului. Capitolul 28 constă din trei secţiuni. Cea dintâi (v. 1-10) este o profeţie împotriva voievodului Tirului, a cărui cădere e arătată ca avându-şi cauza în mândria şi aroganţa lui de nesuferit. A doua secţiune (v. 11-19) este o plângere asupra regelui Tirului. Aceasta de fapt se transformă într-o digresiune pentru a se ocupa de adevăratul cârmuitor al Tirului, şi anume Satana. Principiile care guvernează o astfel de deviere sunt tratate în comentariile din secţiunea aceea. Secţiunea a treia şi cea mai scurtă (v. 20-26) e o profeţie împotriva Sidonului, cealaltă cetate principală feniciană.
28:2 Fiul omului, spune voievodului Tirului: Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: Pentru că ţi s-a îngâmfat inima şi ai zis: Eu sunt Dumnezeu, şi şed pe scaunul de domnie al lui Dumnezeu în mijlocul mărilor, măcar că nu eşti decât om şi nu eşti Dumnezeu, măcar că îţi dai ifose ca şi când ai fi Dumnezeu.
Voievodul. Ebr. nagid ,,o căpetenie”, ,,un conducător”. După Iosif Flavius, regele tirian de pe vremea asediului lui Nebucadneţar era Etbaal (Against Apion i. 21). Totuşi profetul, fără îndoială, condamnă obrăznicia şi mândria dezordonată a conducătorilor Tirului în general.
Scaunul de domnie a lui Dumnezeu. Probabil o referire la frumuseţea naturală şi poziţia strategică a Tirului. Unii văd semnificaţia acestei expresii din punctul de vedere că templul lui Baal Melkart era situat acolo.
28:3 Iată că eşti mai înţelept decât Daniel, nici o taină nu este ascunsă de tine;
Mai înţelept decât Daniel. Spus în ironie. Daniel se distinsese la curtea babiloniană ca un om plin de înţelepciune şi un descoperitor al lucrurilor ascunse (Daniel 1,20; 2,48; 4,18; 5,11-14; etc.). Cu un asemenea om e comparat împăratul Tirului, probabil din cauza simţului plin de mulţumire de sine al superiorităţii sale. Unii gândesc că Daniel la care se face referire aici este eroul cu numele de Daniel pomenit în tăbliţele de la Ras Shamrah ale secolului al XIV-lea î.Hr. (vezi comentariul la Ezechiel 14,14). Lucrul acesta pare extrem de improbabil.
28:4 prin înţelepciunea şi priceperea ta ţi-ai făcut avere, şi ţi-ai grămădit aur şi argint în vistieriile tale;
Verset ce nu a fost comentat.
28:5 prin marea ta înţelepciune şi prin negoţul tău ţi-ai mărit bogăţiile, şi prin bogăţiile tale inima ţi s-a îngâmfat foarte mult.
Verset ce nu a fost comentat.
28:6 De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: Pentru că îţi dai ifose ca şi când ai fi Dumnezeu,
Verset ce nu a fost comentat.
28:7 iată că voi aduce împotriva ta nişte străini, pe cele mai asupritoare dintre popoare, care vor scoate sabia împotriva înţelepciunii tale strălucitoare, şi-ţi vor pângări frumuseţea.
Cele mai asupritoare dintre popoare. Ezechiel în altă parte descrie oştirea babiloniană prin expresia aceasta (cap. 30,10.11; 31,12; 32,12).
28:8 Te vor arunca în groapă, şi vei muri ca cei ce cad străpunşi de lovituri, în mijlocul mărilor.
Vei muri ca cei ce cad străpunşi. În ebraică un plural intensiv, însemnând o moarte năprasnică.
28:9 Vei mai zice tu atunci în faţa ucigaşului tău: Sunt Dumnezeu, măcar că eşti om şi nu Dumnezeu, sub mâna celui ce te va ucide?
Verset ce nu a fost comentat.
28:10 Vei muri de moartea celor netăiaţi împrejur, de mâna străinilor! Căci Eu am vorbit, zice Domnul, Dumnezeu.
Netăiaţi împrejur. Potrivit cu cele spuse de Herodot (ii. 104) fenicienii practicau circumcizia. Ca şi iudeii, ei urmau să privească cu dispreţ pe cei netăiaţi împrejur.
28:11 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
Verset ce nu a fost comentat.
28:12 Fiul omului, fă un cântec de jale asupra împăratului Tirului, şi spune-i: Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ajunsesei la cea mai înaltă desăvârşire, erai plin de înţelepciune, şi desăvârşit în frumuseţe.
i: "Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ajunsesei la cea mai înaltădesăvârşire, erai plin de înţelepciune şi desăvârşit în frumuseţe.
Împăratul Tirului. Versetele 11-19, deşi prezentate ca o cântare de jale pentru împăratul Tirului cu greu pot fi limitate în aplicaţia ei numai la voievodul tirian. Ilustraţiile depăşesc atât de mult o referire de felul acesta locală încât aprecieri ca ,,ironie extremă” nu izbutesc să rezolve problemele create, dacă e dată o aplicaţie cu totul locală acestui pasaj. Următoarele declaraţii par deosebit de dificil a fi aplicate oricărui ,,împărat al Tirului” literar: 1) ,,Sfătuiri în Eden, grădina lui Dumnezeu”, v. 13; 2) ,,Erai un heruvim ocrotitor, te pusesem pe muntele cel sfânt al Dumnezeu”, v. 14; 3) ,,Ai fost fără prihană în căile tale din ziua când ai fost făcut până în ziua când s-a găsit nelegiuirea în tine”, v. 15; 4) ,,Te voi arunca de pe muntele lui Dumnezeu ca pe un lucru spurcat, şi te voi nimici, heruvimule acoperitor” v. 16 (Nitz.). Pare că în timp ce Ezechiel privea caracterul şi activităţile împăratului literal al Tirului în viziune, Inspiraţia a ridicat vălul dintre cele văzute şi cele nevăzute şi s-a îngăduit profetului să vadă fiinţa invizibilă şi totuşi puternică pe care împăratul Tirului o servea. La fel, lui Isaia i s-a permis să privească, dincolo de împăratul literal al Babilonului (cap. 14,4), pe Satana, al cărui caracter şi a cărui politică împăratul Babilonului o îndeplinea (v. 12, 16). În felul acesta pare mai simplu de a considera pasajul ca făcând o digresiune de la voievodul Tirului pentru a prezenta o istorie a aceluia care era de fapt adevăratul împărat al Tirului, Satana însuşi. Astfel înţeles, pasajul acesta ne procură o istorie a originii, poziţiei iniţiale şi a căderii îngerului care mai târziu a ajuns să fie cunoscut ca diavolul şi Satana. Fără pasajul acesta şi cel din Isaia 14,12-14, am fi lăsaţi fără un raport complet rezonabil al originii, stării primare şi cauzei domnului răului. Referirile din N.T la aceasta fiinţă (Luca 4,5.6; 10,18; Ioan 8,44; 1Ioan 3,8; 2Petru 2,4; Iuda 6; Apocalips 12,7-9), deşi pe deplin în acord cu aceste profeţii, nu prezintă în ele însele istoria completă.
Duhul Sfânt a fost Acela care a plănuit şi a unificat Scripturile şi tot El a fost Acela care a avut grijă să se dea informaţii îndestulătoare asupra lucrurilor esenţiale, inclusiv istoria lui Satana. Mai mult, el a fost acela care a hotărât când, cum, şi de către cine să se dea descoperirea. Ocazia aflată în cercetare era deosebit de corespunzătoare prin aceea că voievodul Tirului imitase atât de remarcabil exemplul adevăratului său conducător, diavolul. În lumina marii lupte, Tirul, împreună cu toate naţiunile păgâne era stăpânit de principiile acestui mare conducător rebel, şi influenţa lui în istoria lor avea nevoie să fie corespunzător dată pe faţă. În ce priveşte tratarea istoriei originii şi sorţii lui Satana vezi PP 33-44 şi QC 492-504.
Ajunsesei la cea mai înaltă desăvârşire. Sau ,,Pecetluieşti suma”. Cuvântul tradus ,,suma” aflat numai aici şi în cap. 43,10, unde este redat prin ,,planul”. O altă traducere a expresiei este: ,,ai pus
o pecete deplinătăţii tale”. Înţelesul general este clar. Lucifer a fost îmbrăcat cu înţelepciune, slavă şi frumuseţe mai presus decât alţi îngeri.
28:13 Stăteai în Eden, grădina lui Dumnezeu, şi erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe: cu sardonic, cu topaz, cu diamant, cu hrisolit, cu onix, cu iaspis, cu safir, cu rubin, cu smarald, şi cu aur; timpanele şi flautele erau în slujba ta, pregătite pentru ziua când ai fost făcut.
Eden. Aici de luat în înţelesul lui mai cuprinzător ca loc de locuit a lui Dumnezeu (vezi PP 35). Contextul arată Lucifer încă nu căzuse. Crearea pământului nostru, aşezarea primilor noştri părinţi în Eden, a avut loc după căderea lui (vezi PP 36; 3SG 33; 1SP 23; EW 146).
Pietre scumpe. Pietrele numite aici sunt găsite şi în lista pietrelor preţioase din pieptarul marelui preot (Exod 28,17-20; 39,8-14). Totuşi ordinea în care ele sunt numite nu este aceeaşi. În plus, trei nu sunt numite. În LXX cele două liste sunt identice. Enumerarea acestor felurite giuvaeruri scoate în evidenţă poziţia înaltă a aceluia care, după Hristos, era cel mai onorat în cer.
Timpanele. Ebr. tuppim singular toph, în general o tobă mică (vezi Vol. III, p. 30). Unii cred că toph se referă la ,,tobă” sau locaşul în care este aşezată o piatră scumpă.
Flaute. Ebr. neqobim, un cuvânt cu înţeles nesigur, definit ca unii ca mine. Alţii gândesc că cuvântul se referă la cavităţile în care sunt puse pietrele scumpe. Dacă înţelesul din urmă este corect, pasajul descrie fondul măreţ pe care erau prinse pietrele preţioase. Pe de altă parte, pomenirea instrumentelor muzicale e consistentă cu situaţia lui Lucifer de conducător al corului (vezi SP 28, 29).
Ai fost făcut. Din cauză că era o fiinţă creată Lucifer era distinct inferior Tatălui şi Fiului, în care era viaţă originală, neîmprumutată şi nederivată. Totuşi Lucifer pretinde egalitatea cu Fiul. Când Dumnezeu a spus Fiului Său, ,,Să facem chip după chipul Nostru”, Satana a fost gelos pe Isus (vezi EW 145). El dorea să fie consultat cu privire la formarea omului. Năzuind astfel la puterea pe care numai Hristos avea prerogativa să o deţină, el a căzut de la poziţia lui înaltă, şi a devenit diavolul. Este incorect să afirmăm că Dumnezeu a creat pe diavol. Dumnezeu a creat un înger frumos, sfânt şi nepătat, dar acest înger a făcut un diavol din sine.
28:14 Erai un heruvim ocrotitor, cu aripile întinse; te pusesem pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu, şi umblai prin mijlocul pietrelor scânteietoare.
Heruvim ocrotitor. Poziţia iniţială a lui Satana este ilustrată de heruvimii care umbreau scaunul milei din Templul Iudaic. Lucifer heruvimul acoperitor, stătea în lumina prezenţei lui Dumnezeu. El era cea mai înaltă din toate fiinţele create, şi cel mai avansată în descoperirea faţă de univers a scopurilor lui Dumnezeu (vezi DA 758).
Muntele cel sfânt. Aici reprezentând sediul guvernării lui Dumnezeu, cerul însuşi în mod figurat prezentat ca un munte (vezi comentariul la Psalmi 48,2).
Pietre scânteietoare. Sau ,,de foc” . Prezenţa lui Dumnezeu este adesea prezentată într-un mediu de culoare şi foc (vezi Apocalips 4,3). Când Domnul s-a arătat lui Moise, Aron şi bătrânilor, picioarele lui erau arătate ca şezând pe o lucrare de safir străveziu (Exod 24,10). Aceste diferite amănunte sunt pomenite pentru a înfăţişa contrastul dintre privilegiile originale şi soarta ulterioară a lui Lucifer.
28:15 Ai fost fără prihană în căile tale, din ziua, când ai fost făcut, până în ziua când s-a găsit nelegiuirea în tine.
Când s-a văzut nelegiuirea. Natura păcatului care a dus la izgonirea lui Satana din cer este tratată pe larg în PP 33-43 şi GC 492-504.
28:16 Prin mărimea negoţului tău te-ai umplut de silnicie, şi ai păcătuit; de aceea te-am aruncat de pe muntele lui Dumnezeu, şi te nimicesc, heruvim ocrotitor, din mijlocul pietrelor scânteietoare.
Mărimea negoţului tău. Ilustraţia este luată din comerţul Tirului. Ilustraţia cu împăratul Tirului nu este pierdută. Lucrarea ticăloasă a lui Lucifer de răspândire a rebeliunii în cer este comparată cu lacoma şi adesea necinstita negustorie a Tirului.
Te nimicesc. Aceasta e redarea textului ebraic. După anumite traduceri care se ţin de LXX, heruvimul acoperitor este cel care îl alungă pe Lucifer, ca de exemplu, RSV, care zice: ,,Şi heruvimul păzitor v-a alungat.” Schimbarea nu este necesară şi nici întemeiată, umbrind faptul că Satana era ,,îngerul acoperitor” (DA 758). În Apocalips 12,7-9 Mihail (Hristos, vezi comentariul la Daniel 10,13) este descris ca fiind conducătorul forţelor care alungă pe arhi-rebel din cer.
28:17 Ţi s-a îngâmfat inima din pricina frumuseţii tale, ţi-ai stricat înţelepciunea cu strălucirea ta. De aceea, te arunc la pământ, te dau privelişte împăraţilor.
Ţi s-a îngâmfat. Asupra cauzei căderii lui Lucifer vezi referirile date în comentariile de la v.
15.
28:18 Prin mulţimea nelegiuirilor tale, prin nedreptatea negoţului tău, ţi-ai spurcat locaşurile sfinte; de aceea, scot din mijlocul tău un foc, care te mistuie, şi te prefac în cenuşă pe pământ, înaintea tuturor celor ce te privesc.
Locaşurile sfinte. Multe manuscrise ebraice şi unele versiuni zic ,,sanctuarul”. Referirea este în mod evident la însuşi locul sfânt din ceruri, care a fost spurcat prin începutul păcatului.
Te prefac în cenuşă. Nimicirea lui Satana e prezentată în ilustraţia cu arderea Tirului şi a împăratului lui. De fapt, nimicirea începătorului răului va fi săvârşită de flăcările care, în ziua de pe urmă, vor îndepărta orice urmă de păcat şi va curăţi pământul pentru viitoarea locuire a drepţilor (Apocalips 20,14.15; 21,1).
28:19 Toţi cei ce te cunosc între popoare rămân uimiţi din pricina ta; eşti nimicit, şi nu vei mai fi niciodată!
Rămân uimiţi. Aceasta trebuie să fie lăsată în ilustraţie. Satana va rezista mai mult decât ceilalţi păcătoşi în lacul focului (vezi E.W. 294-295). Drepţii din cetate vor fi martori la focul reînnoitor.
Nu vei mai fi niciodată. Această afirmaţie oferă asigurarea că păcatul, o dată desfiinţat, nu va mai întina niciodată universul lui Dumnezeu (vezi Naum 1,9). Îngăduind rebeliunii să se coacă deplin, Dumnezeu a asigurat viitorul. Locuitorii vastului univers al lui Dumnezeu şi-au dezvoltat o imunitate spirituală contra răului care îi asigură contra încălcării viitoare. Rezultatele apostaziei faţă de guvernarea lui Dumnezeu sunt pe deplin cunoscute. Toţi sunt convinşi de justeţea, înclinaţia spre bine şi înţelepciunea caracterului lui Dumnezeu. Niciodată păcatul nu va mai tulbura armonia desăvârşită care stăpâneşte pământul creat din nou al lui Dumnezeu.
28:20 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
Verset ce nu a fost comentat.
28:21 Fiul omului, întoarce-ţi faţa spre Sidon, şi proroceşte împotriva lui!
Sidon. Sidon, o cetate feniciană (vezi comentariul la cap. 27,8)
28:22 Spune: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Iată că am necaz pe tine, Sidonule, şi voi fi proslăvit în mijlocul tău; ca să se ştie că Eu sunt Domnul, când Îmi voi împlini judecăţile împotriva lui, şi când Îmi voi arăta sfinţenia în mijlocul lui.
Voi fi proslăvit. Dumnezeu urmează să fie îndreptăţit ca cel care are soarta naţiunilor sub controlul Său (vezi Ed 174-178; vezi comentariul la Daniel 4,17).
28:23 Voi trimite ciuma în el, voi face să curgă sângele pe uliţele lui; vor cădea morţii în mijlocul lui, ucişi de sabia care va veni din toate părţile să-i lovească, şi vor şti astfel că Eu sunt Domnul.
De sabie. După asedierea Tirului de către Nebucadneţar şi parţiala victorie asupra lui, Sidonul a devenit oraşul principal al statului fenician. Mai târziu Cambises a adus cetatea sub dominaţia persană (circa 526 î.Hr.). O revoltă pe la 351 î.Hr., a dus la distrugerea cetăţii (circa 345 î.Hr.). Mai târziu, Sidonul a căzut sub dominaţia Romei.
28:24 Atunci el nu va mai fi pentru casa lui Israel un spin care înţeapă, un mărăcine aducător de dureri, printre toţi cei ce-l înconjoară şi-l dispreţuiesc. Şi vor şti astfel că Eu sunt Domnul, Dumnezeu.
Spin care înţeapă. O ilustraţie probabil împrumutată din Numeri 33,55 aplicată acolo la canaaniţi în general.
28:25 Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: Când voi strânge iarăşi casa lui Israel din mijlocul popoarelor la care este risipită, Îmi voi arăta în ea sfinţenia înaintea neamurilor, şi vor locui în ţara lor pe care am dat-o robului meu Iacov.
Îmi voi arăta în ea sfinţenia. Potrivit cu planul lui Dumnezeu, acele naţiuni care fuseseră o sursă de provocare pentru vecinii lor, îndeosebi pentru Iudei, urmau să fie făcute fără putere, şi poporul lui Dumnezeu, readus din captivitate, urma să se bucure de vechile lor privilegii. Naţiunile înconjurătoare urmau să recunoască supremaţia lui Iehova.
28:26 Vor locui liniştiţi în ea, vor zidi case şi vor sădi vii; da, vor locui liniştiţi în ea, când Îmi voi împlini judecăţile împotriva tuturor celor ce-i înconjoară şi-i dispreţuiesc. Şi vor şti că Eu sunt Domnul, Dumnezeul lor.
Vor zidi case. Comp. cu Isaia 65,9.10; Ieremia 30,18; 32,41. Aceasta descrie starea ideală pe care Dumnezeu o plănuia pentru Israelul refăcut. Dacă poporul Său ar fi urmat planurile Lui pentru ei, ei ar fi locuit cu siguranţă în casele construite de ei şi ar fi mâncat fără stânjenire din viile sădite de ei, fără nici-o temere că ceva i-ar mai fi distrus. Totuşi, chiar şi severa disciplină a captivităţii nu a izbutit să aducă renaşterea spirituală care ar fi fost necesară pentru a asigura împlinirea din partea lui Dumnezeu a făgăduinţelor Sale.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
6 DA 763; GC 494
6–8GC 672
7 PK 515, 522
12 CT 27; DA 758
12–15GC 494; FE 175, 331; PP 35
14, 15 CT 27
16 DA 763
16–19 GC 672
17 GC 494; PP 35; 4T 422
17–19 FE 175, 332
18, 19 GC 504
19 DA 763