26:14 Te voi face o stâncă goală; vei fi ca un loc în mare unde se vor întinde mreji de prins peştii; şi nu vei mai fi zidit la loc. Căci Eu, Domnul, am vorbit, zice Domnul, Dumnezeu.
Nu vei mai zidi. Unii au găsit dificultăţi în prezicerea aceasta datorită faptului că acolo e astăzi o comunitate de 14.000 de locuitori (estimare din anul 1974) pe actuala peninsulă care pe vremuri fusese insula şi şoseaua. Unii cred că profeţia se aplică numai la cetatea continentală. Ei arată la starea de pustiire de acolo – o pustiire atât de deplină încât locul vechii cetăţi nu poate fi nici măcar identificată pozitiv – ca dovadă a împlinirii cuvintelor profetului. Pe de altă parte trebuie să se înţeleagă faptul că şi dacă o cetate ar fi fost ridicată pe vechiul loc al cetăţii de pe continent, profeţia lui Ezechiel tot nu ar fi încălcată. Profeţia lui Ezechiel era împotriva Tirului vremii sale aşa cum stătea în vechea ei slavă şi cultură. Civilizaţia aceea şi cetatea ei însoţitoare urmau să fie distruse. Orice construcţie modernă pe terenul acela nu ar fi fost o reînviere a culturii vechi şi deci nu e o încălcare a cuvântului profetului. În plus, expresia ,,nu vei mai” (ebr. lo’...’od) însemnează simplu ,,durată”, lungime a timpului nedefinită dar care urmează să fie derivată din context. Astfel Iosif a plâns pe gâtul tatălui său ’od (Geneza 46,29), tradus acolo prin ,,multă vreme”. Ideea perpetuităţii nedefinite deşi nu necesar în cuvântul ’od,poate fi dedusă din referirile mai departe la soarta Tirului (vezi comentariul la v. 21). Vezi de asemenea Isaia 13,20.