25:8 Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: Pentru că Moabul şi Seirul au zis: Iată, casa lui Iuda a ajuns ca toate neamurile!
Moabul şi Seirul. Alte profeţii împotriva Moabului se găsesc în Isaia 15,16; Ieremia 48; Ţefania 2,8.9. Cele două naţiuni sunt posibil menţionate aici împreună din cauza similarităţii păcatelor lor. Ele sunt tratate mai târziu separat. Moab (Ezechiel 25,8–11) sau Edom (cap. 25,12-14). Seirul este un al doilea nume pentru Edom. LXX pomeneşte numai pe Moab aici.
Moabiţii erau descendenţi ai lui Lot prin fiica lui mai mare, şi în felul acesta erau rude de sânge ale lui Israel, cum erau şi Amoniţii (vezi comentariul la v. 2). Aceste două ţări, strâns întovărăşite în istoria şi soarta lor, sunt ameninţate cu o pedeapsă asemănătoare.
Moabul este adesea pomenit în istoria sacră (vezi Numeri 22; 24; 25; Judecători 3,12–31; 1Samuel 14,47; 2Samuel 8,2; 2Regi 3,5; 24,2; 2Cronici 20). Uneori Israel a fost supus lui Moab, ca pe timpul lui Eglon (Judecători 3,12–31) şi uneori Moab a fost supus lui Israel, ca sub David (2Samuel 8,2).
Piatra Moabită, găsită în minele de la Dibon în 1868, ne vorbeşte de aprecierea lui Moab din partea lui Omri, regele lui Israel şi despre revolta lui Moab sub Meşa, regele cetăţii. Meşa atribuie victoria sa asupra lui Israel dumnezeului său Chemoş (vezi Nota Adiţională la 2Regi 3).
Ca toate neamurile. Locuitorii lui Iuda susţinuseră că Dumnezeul lor era superior dumnezeilor păgâni şi că era în stare să-i scape. Acum nenorocirea lui Iuda părea să tăgăduiască susţinerea aceasta. Moabiţii tresăltau de bucurie plină de răutate de soarta vecinilor lor de la apus.